Noroi de aur…

De multe ori, când mi-a fost mai greu, prietenii îmi tot spuneau să văd partea plină a paharului. Să scriu mai multe despre lucruri bune, despre ce e frumos.

M-au deranjat de-a lungul timpului multe și mă va deranja mereu orice formă de inferioritate românească, orice ne-ar face națiunea de râs, orice mă poate determina să mint de unde provin, atunci când sunt întrebată. Suntem slabi pe cele mai multe planuri. Ar trebui să știm să ne cerem și să ne apărăm drepturile. NU trebuie să ne lăsăm călcați în picioare ca națiune, dar și noi la rândul nostru să dovedim că avem integritate.

Mă străduiesc să transmit mai mult pozitivism și să alung orice urmă de negativism care planează asupra nației române. Astă seară am fost fericită, chiar dacă atât de greu ne mai adunăm speranțele în acestă privință. Am fost fericită că am luat premiul cel mare, ”ursul de aur”, la festivalul de film de la Berlin. NU am văzut filmul ”Poziția copilului”, nici nu m-aș pricepe să critic mai bine decât juriul sau cei prezenți în sală sau care lucrează în domeniu, dar m-am bucurat mai mult decât copilul ce primește o jucărie nouă. M-am bucurat pentru că, puținele premii, câte sunt ele din câteva domenii, mai pot spăla imaginea României, parcă veșnic târâtă în noroaie, de la nivelul cel mai mic, al cocălarului, până la nivel politic național și european. Felicitări tuturor celor ce spală imaginea României, tuturor premiaților, felicitări Ada Solomon pentru discurs, foarte frumos și cu impact, felicitări tuturor celor care credeți în valori.