A fi sau a nu fi… singur

Viața este o însumare de clipe și momente individuale, bilaterale sau de grup. De multe ori ești singur, într-o anumită situație, dar alteori te poți simți ”singur” chiar și într-un grup, chiar dacă ai lângă tine mulți, mulți oameni,

Individul aparține unei comunități, fie restrânse, familiale, fie extinse, începând de stadiul de trib, la cel de comunitate, către cel de societate. Omul nu are cum să existe singur! În stadiul intrauterin, depinde de cordonul ombilical, după ce se naște devine dependent de laptele matern sau… laptele praf , mai apoi este crescut de părinți… asta în cazurile fericite.
În cazurile nefericite, individualitatea este doar aparentă. Copiii fug de acasă, aleg viața pe străzi, ”hai hui”, sau se autoizolează, închiși în casă, trăind într-o lume mai mult virtuală, decât reală.. Totuși, la un moment dat, trebuie să relaționeze. În sinteză, sunt instituționalizați, prietenii încearcă să-i integreze, se caută soluții.

Să fii singur nu e ușor! Uneori, trăiești într-o lume diferită de realitate, într-o lume intrinsecă. Ai momente în care vrei să petreci cu propria ta persoană momentele unei zile, dar totuși parcă ai vrea certitudinea unei atenții! Oare cine se gândește la tine? Ai merita tu puțină atenție astăzi? Ia inițiativa și vezi totuși ce e în neregulă cu tine! Tinerețea nu este veșnică… ai face bine să o trăiești!

Există categorii de percepții, pe categorii de vârstă pentru noțiunea de singurătate. Pentru generația tânără, pe Facebook este liniște și nu te bagă nimeni în seamă… sau individul de care ”m-am îndrăgostit” este prea neserios să-mi pierd vremea cu el. Pentru generația adultă, un exemplu clasic este cel prin care trebuie să faci neapărat un copil, să-l crești, să-l educi, să-i transmiți mai departe afacerea familiei sau, în fericitele cazuri, să aibă grijă de tine la bătrânețe (de parcă nu s-a mai pomenit să faci o droaie de copii pe care să nu te poți baza oricum). Un exemplu special al generației adulte feminine este atunci când, nemulțumită veșnic, așteaptă imposibilul și perfecțiunea la orice colț. Draga mea, nu contează dacă îți aduce flori sau nu, contează că miroase EL a primăvară!

Ei bine, deunăzi, mi-am dat seama totuși, că, singurătatea, de fapt, e atunci când ai peste 80 de ani, fără nimeni apropiat, ți-e suficient de rău să mai ieși din casă după pâine, suni la ușa primului vecin să spui asta, de parcă ai implora să te scape de chin, tensiunea revine la normal apoi cu o simplă îmbrățișare și o asigurare că nimeni nu e singur.

Nimeni nu e singur! Acceptă că poate, uneori, ai nevoie de ochelari!

Mi-ar plăcea să-ţi ştiu părerea...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s