Nici nu știu ce să spun mai întâi… La mulți ani Teatrule? Sau la multi ani TATA? La mulți ani, dacă îi spun tatei, rămâne doar aici, la stadiul virtual, fără să citească vreodată. Mi-a dat o fărămă de viață, câteva gene, mai puternice sau nu, am grija să-i fie bine! Îl sărut în gând, pe frunte!
Dar teatrul? Teatrul e cel care adăpostește scena vieții, pe care joacă actorii lumii; cel care te ajută să joci absolut orice rol, că poți fi ceea ce vrei, ce îți dorești sau nu, poți descărca sentimente și trăiri, te poți transborda în mai multe dimensiuni fără să știi chiar tu însuți, dacă mai poți separa atunci realitatea de ficțiune! La mulți ani Teatrule! Pentru că fără tine aș fi roșit în continuare în fața publicului, fără tine aș fi uitat cum e să comunici, fără tine aș fi uitat să beau apă de cultură și fără tine aș fi uitat că orice e posibil cu voință!
Chiar dacă ai vrea sa fii si nu ești, chiar dacă ai vrea sa zbori și nu poți, chiar dacă ai vrea să ai și nu există… toate au un rost pe lume… si tu știi asta!
Te iubesc teatrule, te iubesc și pe tine tatăl meu, chiar dacă…
 |
| Foto: artslivetheatre.com |
Dezvăluiri învăluite 