1 mai muncitoresc …

Cu fiecare 1 mai ne bucurăm de cel puțin o zi liberă, în alte situații chiar de o minivacanță, pentru unii meritată, pentru alții mai puțin. Ieșim la iarbă verde, gustăm ceva, iar cei mai norocoși se plimbă pe malul mării sau chiar se scaldă în ea.
Este o sărbătoare internațională, dar mă gândesc că cei din generația nouă nu prea știu semnificația acestei zile și ar fi necesare câteva explicații. Nu de alta, dar dacă muncitorii din Chicago, în anul 1889 nu s-ar fi revoltat împotriva programului infernal de lucru, ar fi fost posibil ca cei mici să nu aștepte 8 ore să le vină părinții acasă, ci ar fi riscat să-i aștepte mai mult de 12 ore, “plictisindu-se” de stat la computer :D .

În anul 1872 a început o perioadă de sacrificii, prin care 100 de mii de muncitori din industria construcțiilor din New York s-au revoltat pentru prima dată și au cerut reducerea programului de lucru la 8 ore.
Data de 1 mai apare, pentru prima dată, în legătură cu întrunirea din anul 1886, a Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canadei (precursoarea Federației Americane a Muncii). George Edmonton, fondatorul Uniunii Dulgherilor și Tâmplarilor a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula că: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la și după 1 mai 1886”, sugerându-se organizațiilor muncitorești respectarea acesteia. (Eric Chase – „The brief origins of May Day”).
La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, însă cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au mers 90 de mii de demonstranți, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. În urma demonstrațiilor, aproximativ 35 de mii de muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.
Ulterior, seria manifestărilor a continuat, în urma evenimentelor producându-se incidente și chiar victime omenești în rândul protestatarilor și a polițiștilor. Manifestațiile au căpătat amploare pe măsură ce guvernele țărilor au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.
Pe 28 iunie 1894, Congresul SUA a adoptat un act confirmând această dată ca sărbătoare legală, dar Federația Americană a Muncii s-a dezis de această dată si a declarat prima zi de luni din septembrie, ca fiind Ziua Muncii (Labor Day). (Andy McInerney – May Day, The Workers’ Day, born in the struggle for the eight-hour day).
Astfel, ziua de 1 mai a devenit Ziua Internațională a muncii, sărbătorindu-se în toată lumea, mai puțin în Australia, Elveția și S.U.A, și chiar dacă o perioadă comuniștii au vrut să o transforme într-o zi propagandistă, oamenii din majoritatea țărilor europene au încercat să uite asta și să se bucure de o zi liberă și de soarele dulce de început de mai, la o mică ieşire în natură.
Foto: Mars de 1 mai în Suedia, 1899 (sursa: http://ro.wikipedia.org)

Mi-ar plăcea să-ţi ştiu părerea...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s