Un buchet de iasomie…

Astăzi am plecat să fac un flash interviu într-o localitate apropiată! La intrare, văd o iasomie înflorită și opresc mașina să o admir. Cobor, rup o crenguță cu teama de a nu supăra pe cineva, o miros preț de câteva secunde și mi-o pun în păr. Mă zăpăcește tot timpul mirosul de iasomie și îmi dă o stare de poezie. Nici bine nu o pun în păr, mai stau câteva secunde și văd o bătrânică apropiindu-se timid de poartă, curioasă de faptul că cineva a oprit. Credea că poate printr-o minune i-a venit în vizită vreun copil. Deschid ușa și cu binețe îi cer scuze că am rupt o floare.

Dar ce minune? ”doamna dragă, dar vă rog să veniți să vă dau un imens buchet”! . Mi-a spus-o cu atâta afecțiune încât am coborât iute și am lăsat-o să-mi rupă din arbustul înflorit și înmiresmat atâtea crenguțe câte ar fi vrut să-mi dea. Și doamne, cu câtă afecțiune mi le dădea de parcă aș fi fost fiica ei pierdută prin București, care vine doar o dată pe an să o vadă. Și cu regretul că e bătrână și nu are cu cine să mai vorbească, își vărsa draga ființă, toată dragostea pe venitul poposit câteva minute în poarta ei! M-a mișcat și am îmbrățișat-o cu drag, gândindu-mă câtă amărăciune pe dragii părinți, așteptându-și copiii să îi mai întrebe uneori de sănătate și să le sărute sufletul uneori!

iasomie2

Anunțuri

Mi-ar plăcea să-ţi ştiu părerea...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s