La vârsta pe care o aveam când m-a prins ”Revoluția”, nu am știut dacă să râd sau să plâng!
Să-l ”plâng” pe ”Unicul” cu care ”am crescut” și pe care îl vedeam peste tot, prin ziare, reviste, afișe, tv-ul de două ceasuri – că e hăituit sau că va fi omorât?… să plâng că mă agresau psihic toate știrile fierbinți despre morți, răniți, fântâni otrăvite :((((((((((?… sau să mă bucur că nu mai trebuia să învăț pe de rost Congresul al XIV-lea de care depindea soarta mea mai departe la liceu?
Nu puteam să mă gândesc profund la ce va urma, pentru că nu aveam nici cea mai fărâmă idee despre ce înseamnă democrație! Nu știam, pentru că nu aveam acces la informații așa cum avem acum și nu știm ce să facem cu ele.
Nici măcar nu prevedeam că voi avea căldură iarna, că voi mânca și altceva decât ”tacâmuri” (gheare de pui), că voi purta prima mea pereche de blugi sau că voi mesteca gumă cu aromă de fructe … etc etc.
Nu știam ce este aceea o democrație, nu am știut la ce să mă aștept, nu am știut de ce au murit atâția oameni, dar am știut că aproape am murit de foame și de frig, am știut că alternativă nu aveam și am știut mereu să prețuiesc ceea ce aveam, chiar dacă era ceva nesemnificativ.
De ce vă spun toate acestea? Pentru că au mai trecut alți 23 de ani de așa zisă democrație și, în ciuda tuturor informațiilor pe care le-am cules între timp, tot aștept să aflu dacă în țara mea pot trăi frumos în democrație. A trecut termenul de 20 de ani prevăzut de Silviu Brucan și care la vremea respectivă m-a speriat, a trecut și anul 2007 care presupunea că ne transformă în cetățeni ”europeni”, au trecut prea mulți ani, iar eu încă nu am aflat ce este democrația în țara mea!
Mai e nevoie să mai explic de ce a trebuit să-mi amintesc din nou acea perioadă? Vreau să știu ce este democrația în țara mea sau mai bine zis, vreau să trăiesc adevărata democrație la mine în țară!
Foto: greece.mrdonn.org
Dezvăluiri învăluite 
ohohohohoho…. am sentimentul ca puteai sa mai continui enumerarile……..
water to the people!
🙂 da… incerc să evit articolele kilometrice 🙂 si nu vreau sa repet des ce am mai scris deja 🙂
Instaurarea unei democratii autentice nu se poate in doar 23 de ani. Problema este alta: ciclul normal este democratie – aristocratie – oligarhie – democratie – aristocratie – oligarhie samd. In Romania, pana in prezent, a luat-o in forma aceasta aristocratie – oligarhie – aristocratie (caci ne-am minti daca am spune ca cetățeanul conduce acum România). Ce urmează? În mod evident, va veni partea in care un grup restrâns va deține puterea. Mai există niște presiuni exterioare pentru ca acest lucru să nu se întâmple, ci să se ajungă la democrație. Când se va produce acest moment?
eu credeam că dacă avem modele de democrație, nu trebuie să așteptăm mai mulți ani decât au așteptat cei care au construit-o! teoretic ai dreptate! la teorie stăm bine 🙂 mi-e teamă că ajung precum bunica ta, a mea nu mai trăiește! 🙂 aristocrată nu mai am timp în niciun caz să mai ajung… pot doar spera la viața mea viitoare …
avem ”di tăti”… ce măi nu v-ajunge? aveți mai mult decât aveați înainte” ce vă mai trebuie? hmm… Te aștept cu ordonanța de urgență, Mădălin 😉
Ordonantele de urgenta sunt urme de comunism 😀
atunci, Mădălin, sper că vei unul din noua generație care va schimba ceva în bine 🙂 succes! din toata inima! cu entusiasmul tău, sigur vei reuși!
Pe scurt, voiam să spun că democrație este doar pe hârtie în România și sunt destule inițiative legislative (de genul ordonanțelor de Guvern și ordine ale miniștrilor), piedici pentru cetățeni, birocrație, abuzuri asupra drepturilor omului pentru a spune că în țara mea nu există încă democrație mai mult de 50% (adică avem partea cu libertatea de gândire dacă nu supărăm pe cine trebuie, libertatea presei naționale care nu pare prea liberă, votul universival, secret, liber exprimat de către 30% din cetățeni)
a, b, c, d, e, f, g 🙂