S-au spart sticlele! Au rămas cioburile! Cioburi colorate, cioburi colțuroase, cioburi generoase, aurite și împărătești!
S-au ciobit, s-au risipit! …
Uh… a dispărut un ciob… s-a prefăcut în nisip, în cuarț, în pulbere! Pulberea a spulberat-o vântul… s-a făcut una cu pământul… uh.. ciob, cioabă, un ciob mai puțin! S-a evaporat! Țac, pac! S-a dus!
Nu călcați pe cioburi, ”cioabele” ducă-se! Aveți grijă la tăieturi! Un ciob mai puțin, o tăietură în minus! Vrem doar pepite colorate, pe o plaja adunate!
s-a spart ciobul, acum duca-se si neamul sau dupa el de la mic la mare . Ar fi trebuit o lege sa-i ingroape pe toti cu imparatul – regele lor ::D
ciob, cioabă, pepită, colorata, nu e gata… au venit extratereștrii!
🙂