“Bărbatul cu pălărie şi bărbatul cu baston stau aplecaţi deasupra fântânii, scrutează adâncul şi ascultă încordaţi” …
Un câine maidanez a fost aruncat de viu într-o fântână, nu se ştie de cine şi din ce cauză:
„Ăştia nu sunt oameni; Nici nu ştii cum să-i numeşti; Nemernici, Sadici, scursuri etc…..”
Aşa a început spectacolul „Buzunarul cu pâine” de Matei Vişniec, în regia lui Cătălin Sfârloagă, spectacol gratuit care s-a putut vedea astăzi la ora 14.30 pe scena Ateneului Popular „Maior Gh. Pastia”. Spectacolul a fost absolut gratuit şi toată lumea ar fi trebuit să umple sălile! Dar din păcate spectatorii au fost mai puţini decât m-aş fi aşteptat!
Cu părere de rău şi nu mă pot abţine să nu o scriu, nu i-am văzut nici pe cei care au apreciat articolul de promovare pe pagina mea de facebook!
„P: Atunci înseamnă că bântuie nebunia. În ziua de azi, toată lumea a înnebunit; B: Asta e. Aici e ură din aceea oarbă, din aceea neagră. Nu e ură de zi cu zi. E ură din aceea care îţi îngheaţă stomacul”…
Mă întreb care a fost cauza? Ora la care a fost pus spectacolul? Programul de lucru? Faptul că actorii au fost „speciali”? NU vă place regizorul sau autorul textului? Explicaţii avem oricum, atunci când ne eschivăm!
Oricum pentru prima lor experienţă de acest gen, actorii au fost bucuroşi de acest fapt pentru că au fost foarte emoţionaţi şi aşa au putut şi ei să se desfăşoare mai bine!
Textul scris de Matei Visniec în anii `90 reflectă cum nu se poate mai bine realitatea contemporană. NU sunt critic de teatru, dar a fost evident că actorii au interpretat cum nu se poate mai bine faptul că s-au învârtit în jurul fântânii în încercarea de a salva un câine, preferând să-l amăgească cu o bucată de pâine, aşa cum foarte mulţi pe care îi ştim se învârt precum un câine în jurul cozii dezbâtând prea mult o problemă, aruncând „motanul” vinovăţiei în curtea vecinului şi tărăgănând să ia o decizie, până când „se moare de la loviturile cu pietre”!
Cu speranţa că înşişi actorii (Ştefan şi Andrei) au învăţat din textul prezentat, că orice greşeală nu trebuie făcută şi trebuie plătită, aşa şi cei care trebuie să ţină „bastonul” deciziilor în mână, să citească textul şi să nu se mai învârtă în cerc până vor ajunge să se apere de pietre ascunzându-se într-o fântână!
Din cer îţi poate cădea o bucată de pâine, dar ideal ar fi să nu mai aşteptăm să cadă din cer!
„Plouă cu pâine! Dumnezeule ce se întâmplă cu noi?”
„Nimic. Cineva ne rupe în bucăţi de pâine!”
Felicitări tuturor!
Aici trebuia facut consiliu la licee si luata hotararea ca toti elevi de la ora 14:30 impreuna cu diriginti sa participe la acest spectacol!
pana la consiliu, ne mananca timpul! 🙂
Elevii is scosi doar la inaugurari de balciuri cu iz electoral… Ca ,deh, inspectoratul e incolor, dar ii plac trandafirii
🙂 si atunci se duc toti cu mic cu mare si de atata inghet se bat cu faclii! :)))))
Am văzut „Buzunarul cu pâine” acum trei ani in STEV si mi-ar fi placut sa il revad. Cât despre motivele pentru care nu a venit lumea: lipsa promovarii adecvate, iar cultura poate lovi in indiferenta sculptată într-un mod pervers de mass-media.
eu am promovat actiunea cu o zi inainte pentru ca atunci am aflat! mass-media… jale! 😦
Eu chiar mi-am dorit sa vin,dar la ora aia eram la cursuri…
a fost interesant! si ei saracutii atat de emotionati, dar se vedea un exercitiu de vointa extraordinar!