Şi poţi privi şi dincolo de geam,
Chiar dacă n-ai idee ce-ai să vezi,
Priveşti adânc poate o dungă,
Dar nicidecum reflex pe umbră.
În verde crud e încadrată,
De rama maronie, puţin groasă,
Prin geam, o pală prăzulie
Pozează suflete şi-nvie.
Învie suflete sau sfinţi
De umbre desluşite-n minţi,
De verde prăzuliu prin geam,
De dorul zilelor din ani! (by me)
Reclame
