lui „Dorel” cu „dragoste”!:)
Spaţiu pustiu, şantiere târzii,
Frunze căzute în hăuri mute.
Mă întreb când mai vii,
Să acoperi grabene în şiruri active?
Un lanţ portocaliu ai pus în jur,
O sfoară violet în altă parte,
Un stâlp gălbui în colţul stâng
Şi-o ţeavă albăstrie în pământ!
Şi-aşa le laşi în fiecare zi,
De luni de zile îţi explic,
Că tot noroiul ăsta gri
E licitaţie târzie!
Da! Ştiu! E doar un monolog,
Dar dacă vrei, putem purta şi-un dialog.
Putem chiar rezona cumva,
În sunete empatice de catifea.
Dezvăluiri învăluite 