Cucurigu! Boieri mari, Daţi punguţa cu doi bani!

„Era odată o babă şi un moşneag. Baba avea o găină şi moşneagul un cucoş; găina babei se oua de câte două ori pe fiecare zi şi baba mânca o mulţime de ouă; iar moşneagului nu-i da niciunul. Moşneagul într-o zi perdu răbdarea şi zise:

–          Măi babă, mănânci ca în târgul lui Cremene. Ia dă-mi şi mie nişte ouă, ca să-mi prind pofta măcar.

–          Da` cum nu! Zise baba, care era foarte zgârcită. Dacă ai poftă de ouă, bate şi tu cucoşul tău, să facă ouă, şi-i mânca; că eu aşa am bătut găina, şi iacătă-o cum se ouă…”

… Aşa începe una dintre cele mai frumoase poveşti ale lui Ion Creangă, iar scriitorul şi poveştile sale încă mai există în ţinutul de poveste al Neamţului de unde m-am întors de curând şi care vă invită pe toţi să-l descoperiţi aşa cum însuşi Creangă sau Sadoveanu îl descrie.

Nu ştiu voi cu ce fel de poveşti aţi crescut, dar pe mine cu siguranţă m-au „încâlzit” aventurile lui Nică, pupăza din tei, Sfânta Vineri, chelfăneala mătuşii Mărioara,  leneşul care nu putea mânca nici posmagi înmuiaţi, Fata babei cea puturoasă sau fata moşului cea harnică, dar mai presus de atât, de fiecare dată când se coc cireşele, cu siguranţă mi-amintesc alergătura ce-o şi-o lua Nică atunci când era prins la furat.

Drept urmare, finuţa mea scumpă şi dragă a vrut să mă scoată din depresia cauzată de „Dorel şi Primărel” cu şantierele lor cu tot şi, de ziua ei, m-a dus în ţinutul de poveste unde am avut şi căldură şi apă caldă.

O pensiune încărcată de poveste de la Agapia ”Punguţa cu doi bani”, în care, dacă mergeţi şi voi, veţi fi surprinşi de multitudinea detaliilor desprinse din poveştile lui Creangă: Cărţi de poveşti, chei cu punguţe în care sunt doi bani, nume de camere tematice, obiecte din secolul al XIX-lea frumos armonizate cu modernismul, confort şi o primire completă aşa cum scrie „la carte”: pălincă, plăcinte, ciorbiţă caldă, zâmbet, căldură, dar şi o istorisire pe cinste făcută de gazdă, bazată pe date istorice şi recomandări de vizitare.

Un exemplu de pensiune în care nu există kitch, ci doar dorinţa de a respecta turistul, iar turistul nu are cum să nu revină, mai ales că în zonă are atâtea de vizitat: mănăstiri (Agapia, Văratec, Secu, Neamţ ş.a.), Cetatea Neamţului, Parcul Natural „Vânători Neamţ”, bojdeuca lui Creangă, Casa lui Sadoveanu, Casa lui Vlahuţă şi multe, multe altele.

Dacă nu ai chef de plimbare, te poţi juca cu Rudy, un Sam Siberian autentic, de o frumuseţe rară sau cu „Băiatul”, un câine ce seamănă cu Rudy, dar care o face pe „gardianul” şi nu te lasă să te rătăceşti de vrei să te plimbi prin „Codrii de Aramă” sau vrei să te caţeri după merele din livadă, lăsate în copac până mai târziu, tocmai să te bucuri de ele. Partea frumoasă şi hazlie este atunci când „băiatul” îţi face o demonstraţie de „Dans în fân”, modelând căpiţele la baza lor aşa cum numai cu bucuria lui poate să o facă.

Toate acestea le-am trăit la „Punguţa cu doi bani” şi nu pot să spun decât un mare MULŢUMESC şi LA MULŢI ANI fina mea, cea frumoasă şi deşteaptă. Să ai parte de viaţă de poveste alături de familia ta şi toţi cei care te iubesc!

Dacă vreţi să mergeţi şi voi să trăiţi câte o poveste, Online Tourism vă va da detalii!

Cucurigu! Boieri mari, Daţi punguţa cu doi bani! Şi o poţi lua, chiar de la AGAPIA!