Ghiciţi cui este dedicată?
Frig şi mucegai,
Mâini îngheţate,
Aragaz aprins
Şi stări disperate.
Ce să mai strigi?
Nimic nu se aude,
Doar scuze deşarte,
De ţevi nesudate.
Aşteptare lungă,
Nemernicie cruntă
Promisiuni lăsate,
Afişe pătate.
Nevinovat „alungat”,
„Motanul” chircit
Plângea părăsit,
În curtea de-alături.
Alături, la căldură,
Şedea-n fotoliul de boss
Din piele de porc,
O căpăţână „deşteaptă”.
Declară duios,
Că nu are rost,
Să plângem amar
Că totu-i`n zadar.
Nu poate promite,
Dar să luăm aminte,
Că el ca şi boss,
Semnează…frumos!