Astă seară, printre rânduri, o ciorbă şi iar câteva rânduri, nu mă pot gândi cât de mizerabilă mi-a fost ziua la şcoală, ci cât de admirabilă mi-a fost ziua la teatru! DE la muncă, un apus de Soare minunat, de la teatru, un imens oftat pe înserat!
Unde ar trebui să se schimbe ceva în bine, pot simţi doar că mă lasă puterile, că mă depăşesc anumite situaţii, mult prea mizerabile să le mai pot înţelege, iar în toată această nebunie contemporană, în a cărui schimbare nu se întrevede nimic bun, nu pot decât să plâng sau să mă hrănesc cu un „covrig şi puţin apă”, la teatru!
Zic că ieri sau Zac azi pe Kean în virtutea Shakespeariană, oricum ar fi, suntem nevoiţi să trăim drama unui actor rătăcit într-o societate confuză!
Ziceam!
Dezvăluiri învăluite 
keane as fi vrut si eu….
trebuia sa vii!