Joacă de 2parale!

Când 2 licee, aproape îşi împart aceeaşi curte, automat se nasc rivalităţi. Când în ambele licee, ajungi pe aceeaşi cărare, automat nu prea mai ai loc, mai ales dacă fata pe care o placi, e la braţ cu cel de la liceul de alături!

Dar când ninge pentru prima dată, nu mai contează care dintre licee are mai multe fete frumoase sau care are cele mai multe performanţe, eventual la matematică.

NU mai contează care este procentul de promovabilitate la bacalaureat sau numărul total de absenţe, într-un semestru sau an şcolar; contează enorm cine câştigă războiul la campionatul de o zi sau câte mai dă Dumnezeu, anual, de bătaie cu bulgări.

Şi cum dă prima zăpadă, cei mai atletici smecheraşi, nu-mi vine să le spun adolescenţi, îşi arată vitejia în aruncatul bulgărilor, de parcă nu au mai văzut zăpadă în viaţa lor. Nu prea îi consider adolescenţi, pentru că adolescenţii nu ar trebui să fie infantili.

Nu ar fi nicio chestie! E iarnă! Să lăsăm copiii să se bucure! De acord! Dar aruncatul cu bulgări trebuie să ţină cont de cele mai esenţiale aspecte de bun simţ, bazate pe conexiuni neuronale. Când nu le ai, mai bine stai în clasă şi citeşti lecţia pe care nu ai apucat să o citeşti acasă, din diverse alte motive.

Este foarte uşor să stai la poartă încă de la prima oră, dimineaţă şi să loveşti tot ce intră pe ea, fără să calculezi ţinta, chiar dacă asta ar însemna vreo spargere de ochi, timpan, cap, obraz, ureche etcetera?

Nu este chiar foarte uşor să-i spui unei fete  „îmi place de tine”, nu-i aşa? Dar îţi este mai uşor să îi arăţi cu prima zăpadă că: „sunt cel mai viteaz”, „te-aş pupa, dar nu sunt în stare de altceva decât să te îngrop în zăpadă?!”…

„Sportivii” , de alături, nu au găsit altă metodă de a se război decât prin intermediul zăpezii pe care au aruncat-o cu tonele pe uşa din spate în şcoala alăturată, iar voi aia bombardaţi, „fraierii”, „fără muşchi”, aţi ieşit să le arătaţi lor că nu sunteţi mai prejos şi sunteţi în stare să câştigaţi un război!

NU aveţi decât să vă războiţi cum puteţi, dar să o faceţi în afara şcolii, în curtea cea mai îndepărtată, pentru că nu puteţi să implicaţi pe cei nevinovaţi în teribilismele voastre!

NU este femeia de serviciu obligată să vă şteargă bălţile lăsate de nesimţirea cărată de afară şi fără pic de jenă; nu este nici un profesor obligat să vă suporte lipsa de bun simţ atunci când aveţi tupeul fantastic să-l îngropaţi şi pe el în zăpadă doar pentru că a avut „tupeul” să vă atragă atenţia că totul se face cu măsură; nu este niciun coleg de-al vostru obligat să suporte lovituri sau dureri postraumatice, pentru că voi nu sunteţi în stare să vă demonstraţi vitejia în alt mod, decât aceea de a vă înarma cu bulgări de zăpadă infantili!

Vitejia nu constă în puterea fizică, ci în puterea inteligenţei!