Crăciunul la Tecuci, cu turte şi nuci…

Deseori trec prin Tecuci atunci când merg la părinţii mei. Oraşul a evoluat şi el cum a putut, la fel ca orice târg`şor din România, cu banii ce au fost alocaţi de la buget. Habar nu am şi nici nu m-a interesat niciodată cine l-a condus!

De câte ori trec prin el, nu pot spune că mă încearcă vreun sentiment puternic de apartanenţă, dar nici nu pot nega faptul că, de fiecare dată, dar chiar de fiecare dată, îmi vine în cap mereu câte o amintire din copilăria mea. În general, îmi revine în memorie cum mergeam la cumpărături pe „Strada Mare”, o stradă tipic evreiască, cu case vechi ce au uşa de la intrare direct  în stradă (adoram casele alea) şi mereu mă gândeam ce frumos ar fi să locuiesc în una din ele, să calc pe duşumeaua veche, să pun în colţ un ceas cu „cuc” şi să mă uit, stând pe o sofa, prin geam la trecătorii de pe strada pavată. Uf… vise! Îmi revine în memorie, cum pe aceeaşi stradă, era o covrigărie şi de câte ori ajungeam acolo, stăteam la o coadă imensă şi mă uitam pe geam cum se fierb covrigii şi cum se rumenesc, apoi se înşiră pe o aţă şi gata: 0,25 bani bucata şi calzi buni de mâncat! Vremuri!

Parcul din Tecuci a fost înfrumuseţat în ultimii ani, de cineva, Pazvanti… nu ştiu detalii… dar am tot văzut cum a pus pietre, pietricele, minerale, a schimbat băncuţele, a pus colivii cu papagali, a înfrumuseţat cum a putut oaza oraşului la marginea căruia domneşte mereu impunătoare, Catedrala. Din câte am auzit, de puţin timp, Pazvanti s-a retras din peisaj, dar parcul în această seară l-am văzut la fel de frumos şi oraşul gătit de sărbătoare.

Niciodată nu am văzut mai frumos acest oraş, aşa cum l-am văzut acum, chiar dacă ei nu se pot mândri cu o Piaţă a Unirii aşa cum se mândreşte oraşul Focşani în care locuiesc. De ce? Vă punctez, nu înainte să-mi cer scuze pentru calitatea proastă a pozelor făcute cu telefonul. Aşadar, pentru că:

–       l-am văzut împodobit fără opulenţă;

–       s-au împodobit copacii din parc şi s-au pus luminiţe discrete pe clădirile din apropiere;

–      nu s-a adus nici un brad tăiat din pădurile României, pe care alţii le jefuiesc fără nicio jenă, ci au fost împodobiţi brazii plantaţi cu multă grijă, din timp, în faţa Primăriei şi Consiliului Judeţean;

–         în locul brazilor, care ar fi trebuit tăiaţi de undeva, s-au amplasat brazi din metal, cu multe luminiţe şi care m-au fascinat mai mult decât oricare brad tăiat de 150 metri şi super împodobit;

Nu ştiu dacă asta au gândit, dar eu asta am văzut: nu opulenţă, modestie, grija pentru mediu, dar astfel încât oamenii să fie chiar fericiţi!

… şi yammy… bucate tradiţionale

Bravo Tecuci! Nu am să uit niciodată că m-am născut „în tine” şi voi aprecia mereu evoluţia ta!

Focşaniul are anul acesta o piaţă foarte luminată, dar parcul este lăsat în întuneric!

NU mai pot gândi la fel ca în trecut! Oraşul meu nu trebuie să fie cel mai strălucitor în preajma Crăciunului! Mi-aş dori să fie „luminat” şi cu „lumină” tot anul!

P.S. Era să uit! Dane & others 🙂

Mi-a făcut mama turte! 😛