Te rog frumos să mai rămai cu NOI!

Până la urmă ce este viaţa?  Te naşti şi afli totuşi că viaţa ta pe Pământ nu este chiar întâmplătoare. Ai un scop de cărat după tine, trebuie să ajuţi pe cineva sau să te laşi ajutat de altcineva. Este acel cerc sau circuit cauză-efect-cauză ce determină efectul mai departe. Eşti ajutat până începi să te hrăneşti singur, eşti învăţat să vorbeşti, apoi, fie te laşi prea mult ajutat şi devii un fel de „parazit”, fie te desprinzi în independenţă şi ajuţi la rându-ţi cât îţi stă în putinţă. Dăruieşti mai mult sau mai puţin din energia ta şi primeşti cât ţi se oferă.

Un şir de momente, etape, sacrificii sau realizări. Şi la un moment dat… ceva se rupe! Te sacrifici şi munceşti ca nebunu` de dimineaţă până seara, să supravieţuieşti, să ai ceva de mâncare, să-ţi creşti copilu` şi să aibă şi el la şcoală ce-i trebuie, să nu fie mai prejos decât colegii lui… munceşti până rămâi fără vlagă şi energie… şi se prăbuşeşte imunitatea… cazi…

În timp ce unii se lăfăie în nesimţire, cei care se epuizează pentru supravieţuire, mai au de luptat şi cu propria viaţă, să nu se termine înainte de vreme, înainte să-şi vadă copiii mari, pe propriile picioare!

Dependenţa în condiţii fizice bune este o boală a inconştienţilor. Să fii dependent de nevastă sau soţ, să aştepţi să ţi se pună farfuria cu mâncare pe masă, în timp ce tu stai la TV sau citeşti ziarul, fără să te gândeşti că poate cel care te serveşte este epuizat oricum după o zi de muncă, iarăşi mi se pare ceva nefiresc. Dar crezi că servitul ăsta fără să faci nimic, durează la infinit? Organismul este, anatomic vorbind, cu resurse limitate! Nu suntem roboţi şi nu poţi aştepta mai mult decât poţi oferi! Pentru o viaţă frumoasă, există necesitatea echilibrului în toate momentele şi etapele vieţii! Învaţă să fii independent, dar în acelaşi timp învaţă să oferi necondiţionat şi cu dragoste! Ai uitat să spui „Te iubesc”? Încă mai ai timp să o faci…

Murim toţi oricum, dar este important să nu murim înaintea părinţilor noştri sau a celor care au nevoie de noi …  să murim cât mai târziu! 😦

De puţine ori în viaţă nu am ştiut cum să procedez şi cum să reacţionez la o veste amarnică, iar acum e una dintre acele situaţii! Te rog frumos să mai rămâi cu NOI!

Reclame

6 gânduri despre &8222;Te rog frumos să mai rămai cu NOI!&8221;

  1. Cateodata omul se poate hrani (chiar fizic) numai cu placere muncii sale. Iubind ceea ce faci, iubind fiecare zi in care te trezesti de dimineata, iubind copacul din gradina pe care il ingrijesti si astepti sa-ti raspunda. Iubind te poti hrani pe tine si pe cei din jur. Iar hrana poate fi si una fizica.

  2. Precum bine ai subliniat, calea de mijloc e cea mai pragmatică. Că e în muncă sau la mâncare. Doar în iubire și dăruire nu ar trebui să existe limite. Dacă ai ales persoanele potrivite.

Mi-ar plăcea să-ţi ştiu părerea...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s