Libertatea adolescenţei mele

Plecând de la o simplă privire în calendar, mi-am dat seama că este perioada acelor zile care preced Crăciunul şi care amintesc de momentele sângeroase ale aşa zisei „Revoluţii”. Deseori avem tendinţa să uităm şirul zilelor, a faptelor şi evenimentelor care nu ne fac plăcere şi să nu uităm niciodată zilele din calendar care ne marchează viaţa în mod plăcut. E clar că ceea ce este neplăcut ştergem cu cel mai mare spongier fabricat din simţăminte cerebrale!

Am citit amintirile unor persoane din timpul Revoluţiei în ziarul Adevărul şi am zis că ar fi cazul să rememorez. Dacă până acum nu mi-amintesc să le fi povestit cuiva, acum am ocazia (că tot mi-am făcut blog) să povestesc cum mi-am petrecut eu zilele de 21,22,23 şi restul!

Am plecat cu colegii mei de clasă, din liceu, într-o excursie. DA! Eram prin clasa a 10-a şi d-na profa ce ne învăţa contabilitate şi care ne iubea mai mult decât propria dirigintă, ne-a convins să facem o excursie de final de treapta I. Cine mai ştia dacă mai rămâneam în aceeaşi formaţie sau nu! Aşa că, aveam sau nu aveam cu ce, unitatea colegială şi-a spus cuvântul! Şi am plecat! Habar nu aveam de nimic!

Dacă unii cu acces la informaţie mai ştiau că pe 16-17 decembrie s-au întâmplat anumite turbulenţe pe la Timişoara, noi aştia mai cu „muci la nas” şi de prin Moldova, pe lângă faptul că eram cei mai rupţi de foame spre deosebire de cei din Banat, eram şi privaţi de accesul la orice „Europă Liberă”.

Şi, curaţi la minte şi la suflet am purces în excursia noastră, tocmai în ţinutul secuiesc. Ce aventură! Pe 21 decembrie am plecat spre Izvorul Mureşului şi în prima noapte am înnoptat la Tuşnad! Ţin minte că era o vilă superbă (cu mochetă peste tot, chiar şi pe holuri), iar doamna profesoară, după ce ne-a cazat se plimba agitat pe holuri.

Noi eram, prin excelenţă, nişte copii liniştiţi, îndrăgostiţi, supăraţi pe viaţă, înfometaţi, supăraţi pe lipsuri şi pe lipsa de perspective, pe examenul de treaptă a doua ce se apropia şi care ne obliga să învăţăm congresul al XIV-lea, pe diverse. Şi doamna ne tot ruga să vorbim în şoaptă, iar eu tot supărată eram pe cineva şi nu le înţelegeam ce mă zăpăceşte profa cu şoaptele ei.

A doua zi, dis de dimineaţă, am purces la drum, în continuarea traseului. Pe la prânz, am ajuns la Miercurea Ciuc şi până să fie gata masa de prânz am avut timp de plimbare prin oraş. Am dat de o librărie. Doamne! Victorie! Bătea vântul prin ea, ca în orice librărie, dar pe toate rafturile am găsit ce nu mai găseam nicăieri: „Cel de-al XIV-lea Congres al PCR”… oooooooo.. aveam material didactic pentru a învăţa şi a trece examenul foarte dificil de treapta a doua! Chiar aşa… oare unde l-am pus?

Am plecat victorioşi spre Hotelul Central unde trebuia să servim masa de prânz (aici am un blank… chiar nu  mai ţin minte cu cine am vagabondat prin librării) şi, în fericirea noastră, am constatat nişte feluri de mâncare, de nu mai mâncasem de când lumea: ciorbiţă de ceva, carne de vită cu garnitură de ciuperci? Oh doamne… struguri la desert? BRE! Răsfăţ! Însă ospătarii erau cam abătuţi şi după fiecare farfurie pusă pe masă, se îndreptau spre geam şi aruncau câte o privire printre draperii!

La un moment dat, cu mâncarea în gât, fără să mai apuc să mai gust vreo boabă din strugurele ăla parfumat în plină iarnă, cineva a strigat să ne ridicăm de la masă şi să mergem la autocar. În loc să ne continuăm drumul spre Izvorul Mureşului, ne-am îndreptat înapoi spre Focşani, prin mulţimea manifestanţilor ce umpleau piaţa secuiască, în sunetul zgomotului de la Radio care anunţa din 30 în 30 de secunde starea de asediu, urmărirea lui Ceauşescu, faptul că se otrăveau fântânile, sunetul puştilor reale sau de la magnetofon şi priveliştea reală de semne în ziduri atunci când am ajuns în oraş, pe o ceaţă precum cea din această seară, totul revine şi revine din cutiuţa cu amintiri.

Vă mai amintiţi dragii mei colegi? Fericire, lacrimi, confuzie, neştiinţă, libertate sau o altă constrângere?

Acel Crăciun a fost cu lacrimi şi uimire, câteva gloanţe şi o doză de fericire în speranţa de mai bine! O tot aşteptăm, fericirea, de peste 75 de ani!

 P1060374

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Libertatea adolescenţei mele&8221;

  1. Eeee… dacă m-apuc eu să povestesc de zilele „revoluţie” nu îmi ajung cei 3 Giga puşi la dispoziţie de WordPress ca să scriu tot ceea ce aş avea de povestit. Numai că mă uit în jur şi îmi dau seama că nu i-ar fi aproape nimănui de folos. Au fost alţii care au avut de spus chiar mai mult decât mine şi tot nu i-a băgat nimeni în seamă.Majoritatea stau şi-şi spun „taci, mă, că încă-i bine, de bine de rău ne descurcăm” Până-ntr-o zi că or să se trezească săraci lipiţi pământului, fără joburi şi fără posibilitatea de a mai face ceva să se salveze. Doar că atunci va fi mult prea târziu.

  2. Fiind nasut cu 15 ani mai devreme decat tine si avand o experienta de productie destul de mare, in momentul producerii Evenimentelor din Decembrie 1989, am perceput altfel lucrurile atunci, comparativ cu tine. Eu am facut „Revolutia” din Decembrie 1989, uitandu-ma la televizor la serviciu sau acasa, traind la maxim toata manipularea care ne se servea de anumiti indivizi, precum fostul agent KGB, Brates de la TVR.
    De faptul ca totul in Decembrie 1989, a fost o mare mascarada mi-am dat seama la cateva luni de la Eveniment si atunci am adresat o scrisoare deschisa primului ministru Petre Roman, publicata de ziarul Romania libera din data 18.08.1990. Pe blogul ulisegrosu.blogspot.com, la eseul „23 de ani de la debutul jurnalistic”, am anexat continutul acelei scrisori deschise. Din acel moment a inceput adevarata mea lupat cu Sistemul Securist Postdecembrist care s-a instalat la conducerea Romaniei. Astazi, am fost la depunerea de coroane, la Monumentul Eroilor Revolutiei din Piata Unirii-Focsani, iar despre acest aspect am sa-mi public punctul de vedere pe blog.

Mi-ar plăcea să-ţi ştiu părerea...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s