Să colindăm câteva priorităţi urbane!

Oraşul acesta, oricâte luminiţe de Crăciun i-am pune, are nevoie să iasă urgent din atmosfera gri sau din “întunericime”.

Domn`le parcă nici vremea nu ţine cu noi. Dacă e vară, este caniculă şi mult praf. Dacă e primăvară sau toamnă, bate câte un vânt din ala nord-estic (încă mai sper că nu a sărăcie) de-ţi zboară pălăria din cap, iar când vine iarna, simţi cum îţi tremură sufletul din cauza gerului Siberian. Şi se mai iscă şi câte un viscol din ăla, de se pun uneori nişte nămeţi cât casa, de se blochează toate drumurile în tot spaţiul până la Buzău.

Până se reglează temperatura dintre sol şi aer, domină aşa câte o pâclă de nu vezi la un metru în faţa ta pe şosea! Pâcla e nelipsită dimineaţa şi seara! De Soare nici nu poate fi vorba.

Compania de drumuri naţionale, pe lângă rovignetă şi alte taxe de concesiune sau cum s-or fi numind, cere fiecăruia ce are vreun teren cu deschidere la şoseaua cu pricina, o taxă de aproximativ 400 de euro/an. Nu ştiu exact prin ce chichiţă s-a insituit această taxă sau cum reuşesc să taseze aceşti cetăţeni şoseaua, pentru a intra pe pământurile lor. Cert este că taxele au ajuns să fie acum pe orice şi nu se prea face nimic cu acei bani.

Cu atâtea taxe, doar dacă mergi de la Focşani la Bucureşti, poţi vedea cam câte porţiuni de drum sunt marcate. Nu vezi mijlocul şoselei şi nici marcajul dintre benzi, iar noaptea rişti să o iei pe sens opus sau să te duci în vreun şanţ, mai ales dacă ai ghinionul să dea pâcla peste tine şi să nu ai nicio maşină în faţă să te ghidezi după ea.

Aşa mi s-a întâmplat şi mie alaltăseară, să ies de la Carrefour pe un întuneric beznă, să constat că e foarte umed carosabilul şi pâcla atât de groasă încât, nici nu se putea pune problema să „călăreşti vreo dungă” pentru că nu exista niciuna.

Aseară, o prietenă, Mariana, s-a întors dintr-o călătorie şi acelaşi lucru îl confirmă: „Clar mai am de trăit! Să mergi cu maşina noaptea pe aşa ceaţă, e sinucidere curată! Sunt porţiuni în care se vede o singură dungă din linia continuă! Fără GPS n-aş fi reuşit să ajung acasă!”

Bine că avem bani colectaţi din taxe, avem bani de revelioane, dar nu avem bani de nişte vopsea să trasăm nişte dungi, ca să nu zic altceva, nici măcar pe şoseaua de centură. În tot oraşul e întuneric beznă şi priorităţile acum au fost doar pe bulevarde. Dacă te duci pe vreo stradă lăturalnică, rişti să cazi în toate şanţurile şi să te apuce de pantaloni vreun câine.

Prima prioritate deci: MARCAŢI DRUMURILE!

A doua prioritate: PUNEŢI LUMINI PESTE TOT!

A treia prioritate: REPARAŢI MAI REPEDE ŞOSELELE; STRĂZILE ŞI TROTUARELE!

NU mai vorbesc despre dezastrul de la mine din cartier, unde nu s-a făcut nimic de 20 de ani. La întrebarea pe care am adresat-o autorităţilor locale acum mulţi ani, de ce s-a oprit amenajarea trotuarelor şi a parcărilor la colţul blocului meu şi nu au mai înaintat cu lucrările, mai ales peste o parcelă cultivată cu ceapă?… mi s-a răspuns că vor veni în al doilea semestru al anului 2008. Atunci, au venit doi oameni cu o găleată de bitum şi au peticit nişte gropiţe. Nice!

E trist să vezi în buricul târgului, pasaje şi trotuare fisurate, măcinate de timp şi diferenţe de temperatură, scorojite de delăsare, trepte prăbuşite sau denivelări etc. Mi se pare cam dezolant peisajul din zona Hala Moldova, mai ales că am descoperit că sunt acolo nişte porumbei frumoşi şi jucăuşi, ce se chinuie sărăcuţii să înfrumuseţeze locul.