Astăzi nu prea am cuvinte! Mi-e dor de orice zi în care am zâmbit şi am râs! Mi-e dor aşa de oameni faini în jurul meu!
Cum să diferenţiem trecutul de prezent, tristeţea de bucurie, aprecierea şi întelepciunea, de confuzie sau luciditate? Care este graniţa dintre zâmbet şi bucurie, dintre necaz sau durere, dintre angoasă şi anxietate? Legea compensaţiei funcţionează, dar legea echilibrului cred că nu se aplică la microscară…
Aveţi AICI o „scrisoare” a lui Horaţiu Mălăele, publicată de Metropolis… restul e SF (sau Mărăşeşti?)
