De revelion, ne putem întreba ce am făcut pentru România sau ce a făcut România pentru noi?

Astăzi, nu am plecat de acasă şi nici nu m-am dizolvat (pentru cei ce s-au întrebat unde sunt)!Dacă aş fi dat bir cu fugiţii la orice întâlnire cu greul sau cu orice  om lipsit de creier şi maturitate care nu cunoaşte adevăratele sensuri ale cuvintelor sau ale vieţii, nu mai reuşeam să mai trec nicio punte. Tuturor, „vecinilor cu capre sau fără capre, cu creieri sau fără” le doresc fericire maximă!

Nu am plecat nici în Piaţa Unirii pentru că mi-aş fi autotrădat principiul de a nu fi de acord cu cheltuielile exagerate pe vreme de criză, doar pentru un Revelion. Am suportat „bubuielile” din cartier, competiţia de artificii sau „artificială?” dintre vecinii mei şi spectacolul Consiliului, la 200 de metri mai departe, în Piaţa frumos acoperită de beculeţe.

La TV a fost absolut NIMIC şi pentru că nu mi-am permis să mă „lăfăi” în nişte alte revelioane de milioane, am mâncat o felie de  tort  pentru toate chestiile bune care mi s-au întâmplat pe parcursul anului, iar cele rele  le-am reconsiderat ca fiind doar răutăţi emise de oameni extraordinari, ce suferă de insomnii trecătoare!

Suprateoretizarea într-o exprimare elevată nu-şi mai are sensul  în meandrele concretului şi pe lângă toate problemele care au măcinat societatea românească şi europeană şi încă o mai macină datorită unor iţe încurcate tot de Ei, îmi doresc în primul rând sa fiu sănătoasă (toată lumea de altfel) să le suport pe toate, familia şi prietenii mei să se bucure de toate împlinirile sufleteşti în aceeaşi sănătate, să se depolitizeze, cel puţin, managementul instituţional, iar cei care au curajul să schimbe ceva, să se înscrie pe listele electorale în 2014. E cam aiurea să nu ai pe cine vota, darămite să nu ai de unde alege! România şi oamenii din ea, încă mai merită preţuirea celor din afară, pentru că toată masa de oameni „nepreţuiţi” nu valorează laolaltă cât zece oameni, cu adevărat valoroşi. Cu siguranţă se poate! Încă mai sper, chiar dacă nu pentru mine!

Ce am făcut eu pentru România, ce am visat sau ce a făcut România pentru mine sau pentru alţii în anul 2013, am spus deja AICI. Rămâne de văzut ce vom mai face în următorii ani, cu resursele pe care le dispunem. Faceţi şi voi exerciţiul acesta şi răspundeţi la cele două întrebări esenţiale!

Vă pupăcesc pe obrăjori, pe inimioară, pe sufleţel pentru că de fapt, sufletul negru şi înveninat este cel care omoară, iar cel bun si senin este cel care însănătoşeşte.

şi: „La mulţi ani cu sănătate, friptură, salate şi bani”! 😉 si câte şi mai câte, doar de bine cu optimism!