Cartea călătoare

Am fost blocată în casă vreo două săptămâni şi am amânat câteva chestiuni importante de rezolvat prin oraş. Chiar dacă în aparenţă distanţele nu sunt chiar atât de metropolitane, pentru mine a ieşi din casă şi a face într-o zi pe jos sau cu un taxi, aceleaşi multe chestii ca şi atunci când aş fi cu maşina mea, care abia astăzi a pornit, nu aş fi eu. NU pentru că m-a născut mama în maşină, dar pur şi simplu consider că mişcarea nu trebuie să escaladeze nămeţi, bălţi sau zăpadă murdară, vânt în faţă şi îngheţ, apă la picioare, toate tratate cu ceaiuri fierbinţi şi pastile. Chiar pot fi evitate unele chestiuni, cu riscul câştigării unor 2 kilograme din comoditate.

EH! Şi astăzi a fost a doua zi cu soare şi a doua zi de rezolvat chestiuni!

Astăzi, am trimis „cartea călătoare”! Romanul pe care l-am primit  de la Vali Crintea,  ce l-a primit la rândul său de la kooperativa.ro a plecat către o cititoare.

„Şoseaua căţelu nr.42” este o carte interesantă, peste 50% ruptă parcă din vremurile pe care eu însămi le-am trăit, un roman autobiografic împărţit în două jumătăţi. O jumătate din viaţa Ei (Alina Nedelea) trăită în comunism şi cealaltă jumătate trăită în perioada de tranziţie democratică.

De Crăciun am citit “Şoseaua căţelu nr.42” scrisă de Alina Nedelea şi spuneam că am regăsit în rândurile ei “vremuri care, oricine le-ar fi trăit  în cele două jumătăţi temporale şi care nu a avut familia favorizată de partid, le poate regăsi prin propria viaţă în acele rânduri. Un roman scris cu umor, de parcă foamea şi frigul ar fi fost rupte din desenele animate de duminică, din „doamna şi vagabondul” eventual,  de 5 sau 10 minute; un roman ce descrie drama unui copil care se credea al unei familii, dar de fapt era al altcuiva, un roman a liceenei îndrăgostite fără educaţie sexuală timpurie sau a viitoarei studente obligate să trăiască continuu crize financiare sau dependenţe. Un roman al românului care nu se poate regăsi în ţara sa, dar care cu multe sacrificii găseşte succesul într-o altă ţară.”

„Cartea călătoare” a plecat către Luminiţa Malanca din Bucureşti şi să sperăm că o va da cu plăcere altcuiva interesat.