Aproape şi departe
Acelaşi timp, acelaşi ceas
Învinsă-n noapte, pe la ora 23,
E doar final de marte`, cu plus sau minus
trei.
Pe 1, 2 sau 3, în luna lui april`
Un alt popas, la ceas de 23,
Cu plus sau minus alte trei minute,
Se adaugă ceva la peste cele dinainte
trei.
Şi tot aşa mai trec şi alte 23,
De alte zile ce se-alătură lui trei,
Doar aşteptând să reînvie patru,
Sau doar să mai urmeze unui altui
trei.
[by me]
Dezvăluiri învăluite 
Interesant, măi dragă „by you” ! Să mai recidivezi.
greu cu gasitu` starii necesare! 🙂
Acum te alinţi. Cine caută, găseşte !
ma alint! da, dar … oh… asta e prima pe anu asta! am mai scris, in anii trecuti! cauta la categoria poezii! nu ma pricep, dar incerc!
„Am să vă spun un lucru, cu riscul de a mă repeta. Eu nu prea cred că există poeţi, cred că există poezie.”, zicea Nichita Stănescu. Şi tot el spunea că „Perfecţiunea nu atrage atenţia.”
aia care se cred poeti, detesta amatorii! dar… nah! nu suntem in Uniune, nu existam! nu suntem „criticati” profi, nu avem noima! de fapt? cui pasa! shit of piece!
Că m-ai stârnit şi tot citisem din Nichita în seara asta, poftim încă una cu referire la „criticii” profi : „Auzi, bă, Gore, ei o să rămână nişte ziarişti toată viaţa, noi o să rămânem poeţi toată moartea!”
🙂 multumesc! doua puncte plus steluta
Aia cu punctele şi cu steluţa n-am înţeles-o dar sper să fie de bine ! 😆 Hai, fugi la somn că-i trecut mult peste 23. 😆