N-am mai scris de multă vreme vreo poezie şi, nici măcar acelea pe care le-am scris, nu sunt sigură că sunt bune de ceva.
Dar nu le-am scris pentru a fi bune sau rele, nu le-am scris pentru critici de specialitate, ci pentru că aşa am simţit atunci: să le scriu!
Clar! nu am mai scris de mult o poezie!
pentru a scrie poezii trebuie să ai o anumite stare, fix poetică; chiar dacă plouă acum, starea nu se preia din ploaie, oricât ne-ar inspira Bacovia.
Starea se preia din alte stări: create, induse, transmise, preluate, cedate, ofertate etc.
Starea mea nu este de poezie acum, dar am trecut printr-un spaţiu al poeziei, de curând, printr-un spaţiu al foştilor oameni trişti şi terorizaţi de nedreptate, de singurătate, de certitudinea morţii şi a finalului apropiat!
„Camera poeziei” foştilor deţinuţi de la Sighet!
Poezia este cea care reflectă adevărata fotografie a sufletului!
Poezia inseamna, in primul rand, simtire. Daca nu simti, daca nu exista sentiment, nexam poezie. Ca replica din Mazillu; ” Fara poezie. vita e …pustiu.”
Fara poezie viata e pustiu.
Îți doresc un Paște fericit și binecuvântat!
Multumesc! Asemenea! Paste FEricit!