Focşani în iz de rahat

Aţi citit bine! Nu mai curge Milcovul cu grăbire, curg dejecţiile în neştire şi ne învăluim serile de vară cu mirosurile moldoveneşti de rahat.

Rahatul cui?

Nu se ştie!

De când economia locală s-a făcut ţăndări şi industria a dispărut, nu se poate vorbi chiar despre poluare în oraşul acesta mic şi ameţit, aşa cum se poate vorbi în alte zone distruse cu cianuri, deversări de metale grele, aer sulfurat sau mai ştiu eu de care. Ferice de Copşa Mică ce a revenit la viaţă după imensele distrugeri cu negru de fum!

Unii ar spune că ar trebui să ne mutăm în altă parte! „Dar de ce să ne mutăm noi? Să plece incompetenţii!”, spun alţii.

Da! Da! Pleacă prin concedii eventual!

După cum ziceam, în acest oraş mic, în care Garda de Mediu „îşi face datoria” şi aplică amenzi în stânga şi în dreapta, doar să iasă rapoartele curate, în care toate avizele de mediu sunt în regulă şi în care toţi edilii aplică strategii de management care mai de care mai interesante, de mă mir şi eu cum de fac faţă tuturor situaţiilor, încât primarul oraşului Tokyo poate lua un real exemplu, răzbate „briza marină” şi „briza montană cu răşină”, încât dacă dai sfoară în ţară, ar putea creşte brusc fluxul turistic şi pe la noi sau ar muri toţi de invidie.

În serile de vară, mai ales după ora 18, nu poţi deschide ferestrele. Pătrunde subit în casă un puternic miros de RAHAT. RAHAT în toată regula.

Situaţia nu este de azi, de ieri sau de alaltăieri. Situaţia persistă de peste un deceniu, mai ales de când în jurul Focşaniului prosperă fermele de creştere a păsărilor sau cele de creştere a porcinelor. Dejecţiile acestora se aruncă pe unde se nimereşte, iar când niciunul dintre aceştia nu-şi asumă vina, iese CUP ul cu declaraţii precum că ar fi lăsat nişte „nămol” nesupravegheat.

Mirosul nu se simte doar în cartierele mărginaşe aşa cum s-ar presupune. Eu locuiesc în centru şi dacă nu l-aş simţi cum mă învăluieşte mai ceva decât parfumul meu preferat, nu v-aş povesti.

Încă din anul 2006, Ziarul de Vrancea publica un text prin care reieşea cum se pasa motanul în curtea cui se nimerea şi vinovaţii declarau că situaţia se va remedia imediat ce se va achiziţiona nu ştiu ce instalaţie performantă. Au mai trecut încă 8 ani de atunci şi situaţia s-a repetat în fiecare vară.

În anul 2014, respectiv zilele trecute, acelaşi ziar publică faptul că „s-a găsit vinovatul”. Acelaşi „motan” amendat, de parcă 15 mii de lei ar putea spăla crizele de astm ale focşănenilor.

Focşănenii se plâng şi vor „dreptul de a respira”. Se plâng pe facebook, pe la redacţii, pe la primărie, dar plângerile lor se vor uita probabil în curând, la prima „paranghelie” organizată de judeţ, în care mirosul de mici şi eventual frigul, va acoperi RAHATUL prezent, atât sub forma dejecţiilor, dar şi cel ascuns pe la unele colţuri.

bleahSursa foto: zazzle.com

P.S. Mulţumiri Ziarului de Vrancea care a publicat această OPINIE. Sâmbătă, focşănenii sunt aşteptaţi la ora 18 în Piaţa Unirii pentru a vărsa niţel parfum pe caldarâm! Iniţiativa aparţine finuţei mele şi se numeşte „Parfumul oraşului meu”. Aşa poate mai împrospătăm atmosfera!

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Focşani în iz de rahat&8221;

  1. Aveti idee de cum se pot depasi astfel de momente? Daca nu, luati-va distonocalme…..Te pup draga mea

Mi-ar plăcea să-ţi ştiu părerea...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s