Un guguştiuc cu voce tristă

În liniştea ce m-a cuprins

Am auzit un sunet surd.

Era o pasăre, un guguştiuc,

Şi îmi cânta din vocea tristă.

 

Deodată dorul m-a ucis

Cu zilele de vară, de la ţară,

Când lungi vacanţe eu simţeam

Pe prispa mea de catifea.

 

Citeam şi mă imaginam

Cu totul în poveste,

Spre seară doar bunicii nu tăceau,

Prin boltă auzeam adese`…

 

Mi-e dor acum de mama mea

Şi de vacanţa de pe prispă,

mi-a amintit un guguştiuc,

Cât e de rău să fii O TRISTĂ!

Sursa foto: pasaridinromania.com