O „iubire” de-o viaţă s-ar traduce pasiunea de peste 35 de ani a Cristinei Iliescu pentru muzica lui Al Bano şi a Rominei Power. Fie că ar cânta împreună sau separat, dragostea ei pentru el sau ei nu se diminuează. Un fan fidel, care nu a fost influenţat nici de invazia de artişti sau stiluri muzicale din ultima vreme, nici de can can-uri sau alte influenţe negative, nici de piedicile financiare pentru a merge la un concert.
Mai ţineţi minte primul concert al lui Michael Jackson la Bucureşti? Fireşte că cei care nu erau născuţi pe atunci, nu au cum să ţină minte, dar pot consulta arhiva. Atunci am văzut pentru prima dată fete plângând şi leşinând de emoţie, bucurie şi alte sentimente de extaz (!) şi nu prea întelegeam de ce. Mereu m-am întrebat care este diferenţa dintre „a plăcea” şi „a fi fan”. Fanatismul, desigur, l-am vazut şi pe stadioane sau în discuţii politice sau pe teme religioase, la casele de pariuri şi în diverse situaţii. Cred că este un sentiment destul de complex, pe care personal nu-l cunosc. Cunosc doar bucurie, durere sau indiferenţă, dar nu pe o singură direcţie. De când cu internetul şi anumite platforme media sau reţele de socializare orice om normal are fanii săi. Nu mai trebuie să fii artist consacrat să ai fani. Te îmbeţi cu apă rece zilnic şi te bucuri că ai câştigat un fan, un like, regreţi că unii au fugit şi te întrebi de ce şi tot aşa. Dar fanii aceştia nu sunt adevăraţi.
Portretul de fan pe care i l-am facut, îl citeşti în continuare aici: adev.ro/nf0vqj
Si o piesa din concertul de la Focsani
Dezvăluiri învăluite 