să pleci, să te îneci
în cei mai mari
nămeţi, să pleci!
şi când ei toţi se vor topi,
să pleci, să te îneci în ei
şi să tot bei, să te ineci,
În valuri de nămeţi!
în apele topite din zăpadă,
şi să se ducă, ele, pe culoare largi,
acele sentimente ce mă leagă,
de albii reci şi de troienile înalte.
Să pleci! Să pleci de tot şi ia cu tine,
Tot valul de necaz şi spume
Şi să topeşti în drumul tău,
multiple văi sau mii troiene
de zbierete şi de bătăi
cu perne-n spume fulgi a spune!
Dezvăluiri învăluite 
Dacă-i „Despre nimic”, io n-am ce comenta. Daaaaar… Acum băgai de seamă. Deci io nu apăream în blogroll-ul tău ??? Nţ, nţ, nţ … Aşa cevaaaaa …
esti in blogroll u meu, doar ca se afiseaza doar ultimele 50 de bloguri, nu si primele 50… nu stiu ce sa-i fac! multumesc de vizita! ti-am simtit lipsa~!
Păi, na, la articolele de presă, nu prea mă bag. Pentru restul, vinovat e timpul. De fapt, lipsa lui.
de la o varsta .n colo, timpul nu mai e prieten, e doar un partener de dans!
Şi cum eu dansez cu graţia unui hipopotam, cam realizezi ce iese … 🙂 )))
oare cum ar dansa un hipopotam cu o girafa? :))))))))))
Nu-mi spune … Şi tu, Brutus ??? 🙂 )))
Mda, e o „imagine” pe care merită să-ncerci să o vizualizezi…
😀 😀 😀