Să trăieşti ca şi cum nu ai muri niciodată

Cu mai puţin de un an în urmă, am întâlnit o bâtrânică. Avea vârsta de peste 80 de ani, dar era foarte veselă şi plină de viaţă, doar că avea un mare regret. Probabil că acelaşi regret avem şi acelaşi lucru ni-l dorim şi noi, doar că fiecare ne exprimăm în mod diferit. Unii cu tristeţe, alţii chiar cu lacrimi. Totul însă este, de fapt, o imensă luptă.

O luptă pentru supravieţuire. Nimeni nu vrea să moară. Nimeni nu-şi doreşte asta şi, cu toate acestea, ne naştem cu această certitudine. Doar că moartea vine în mod diferit, şi e trist că la unii vine prea devreme şi cu mult înainte să fie dorită.

Off! Nu doresc să abordez cu cinism situaţia, dar este o chestiune care macină pe toată lumea, cel puţin de la o vârstă.

Cineva îmi spunea, deunăzi, că cel care nu are cel puţin o mică depresie gândindu-se că va veni într-o zi moartea, acela nu e om normal. Poate că da!

Citeşte continuarea aici

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Să trăieşti ca şi cum nu ai muri niciodată&8221;

  1. UEZENMUD UEREM AŢAIV AERIBUI AETRAOM
    AETRAOM AERIBUI AŢAIV UEREM UEZENMUD
    MOARTEA IUBIREA VIAŢA MEREU DUMNEZEU
    Pe marginea unui pîrîiaş privind sclipire de o clipă-eternă-n apa-i de cristal ochi viu
    şi limpede curgînd sclipind clip-licărire-clopot un fluture cioplind în aer rar aerul zărilor
    în zori ascult fiind pliu prea pur şi plin şi gol foşnetul mişcării inimii vibraţia rădăcinii şi-arborilor şoaptele ierbii şi-ale florilor şi norilor năuci văi dealuri oi vis viselor şi ale sensurilor non, şi ale vorbelor de dor, direct
    sînt Liber Viu şi Mort şi simt simţind astfel vid-vag text scrijelitul penei de năuc pe foaie de argint
    chiar şi-ale lor acelor mîngîieri rar adierilor şi razelor de sori adăugînd cu,vîntul început,şi,sfîrşitul
    îngînînd profunda minunea-a versurile nemuritoarelor de armonii din dor păsări albine stele şi,
    deodată se trezi fiind simplă şi neştiută moleculă de-apă curgînd rostogolindu-se la infinit
    în veşnicia ciclurilor făr’ de capăt şi noimă date mură-n gură nătă şi fleţelor de turme zer de-a valma hău
    CÎND,
    tocmai copiilor nu le este CHIAR DELOC
    frică de frica cea de moarte şi nici gîndul la dînsa nu le este „corvoadă-ofrandă” stupoare, lanţ, laţ,
    organ
    IAR,
    eternitatea lor nu are-n niciun fel nevoie, nici de seriozitatea AbsurdA şi nici de-Oglinda ACEASTA
    şi nici de cea mai mică-mititică-explicaţie inteligentă şi dusă apăsare în CîrcA omului strivit încovoiat contorsionat de propria-i aprigă obsesie inoculată-n virtutea unor şcoli, şcolilor şi educaţiilor social-siluitoare permanent doar aparentă JOACĂ inocentă pură, film, poveste şi poveşti, iluzii şi dresaj.
    Dar unde se tot duce apa pîrîiaşului acesta-al nostru fin far care se pierde neştiut nu doar ca printr-un farmec vag şi magic în mări şi-oceane, zări nouri Cosmos şi-iar,
    iar izvorăşte sens somn învolburat tact necunoscut într-un „perpetuum mobile” la infinit trecînd rol invizibil veşnic pe sub şir rar, de nevăzut, imense, bolţile unor „gates DE AUR of delirium”, HAR, FUM şi FIR
    firesc?
    ………………………………………………………………………………….semnează : Petre Grigorescu

    ………………………………………………………………………………………………………………………………..

Mi-ar plăcea să-ţi ştiu părerea...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s