Revelaţiile Durerii. ESEU, Emil Cioran, Editura Echinox, Cluj, 1990 (200 pag.), o premieră editorială la acea vreme, atunci când unii eraţi bâtrâni deja, alţii adolescenţi, ori poate că cei mai tineri dintre cei care citesc aceste rânduri nu erau născuţi încă.
O selecţie de texte, eseuri filosofice şi literare, de fapt, adunate într-un volum, publicate de unul din cei mai mari autori ai generaţiei `27, în publicaţiile vremii, în special în perioada `33-40.
Fie că sunt cronici literare sau opinii apărute în periodicele vreme (într-o manieră extra-erudită dacă mă pot exprima aşa), ele reflectă imaginea autorului şi a preocupărilor sale, aşa cum subliniază, în nota asupra ediţiei, şi cei care au cules textele.
Şi când îl citesc pe Eminescu, Cioran sau Eliade, ori alţi scriitori de sec. XIX şi început de secol XX, constat atât de multe similitudini cu epoca contemporană, încât mă tot întreb, de fiecare dată, pe când schimbarea?
Aspecte din cultură, politic, ierarhii şi valori false, atitudini ideologice, comparaţii ori forme perimate, toate le puteţi citi, descoperi ori regăsi în eseurile lui Cioran, adunate în volumul „Revelaţiile durerii”.
Prefaţa ediţiei este semnată de Dan C. MIhăilescu, iar la pagina 11 am găsit un paragraf ce sintetizează în câteva rânduri generaţia `27 a titanilor:
„Atunci când se vorbeşte despre „trăirismul” generaţiei `27, se face, de obicei, o forţare în distribuirea accentului temporal. Înainte de a fi o generaţie interbelică, aceasta este una POST-belică. Prefixul e departe de-a fi nesemnificativ. Continuitatea, cu specificul şi selecţiile ei, trebuie raportată întâi de toate la ruptura iniţială. În măsura în care autenticismul noii sensibilităţi se simţea aureolat de misia apostolică în cultură, el se întemeia pe asumarea românismului şi pe explozia eului, ca şanse esenţiale de recuperare/refacere a IDEII naţionale. Cultul auto-expresivităţii ca supremă garanţie etno-creatoare.”
Nu este o carte de aventuri, posibil scenariu de telenovela sau culegere de texte erotice, este Cioran, „captiv irecuperabil” în „disperare”, „greu de acceptat şi de înţeles chiar şi de cei câţiva apropiaţi ai săi”…
Dezvăluiri învăluite 
Despre care „DURERE” să fie vorba întremăruntaiele cosmice ale lui Cioran ?
DES-PĂRERILE
De-ESPERĂRILE vieţii
viaţa viaţa viaţa cea Hulpavă şi Vatră, Volum şi Vîlvătaie de STEA călătoare
Mirare entuziam fără capăt a pune la îndoială semnul exclamărilor veşnice aşezări în întrebăre
aprigă cercetare deloc tînguitoare cea mai STENICĂ formă a pierderii arhetipurilor ancestrale obsesivă foşnire duioasă căutare printre faldurile aureolelor boreale zîmbind DANDY rîzînd adolescent fermecător de tinere parce ducînd alene firul misterului dincolo HĂT departe departe departe de Coasta Boacii pe care printr-o ciudată coincidenţă OPUS îngerii l-au făcut să o regăsească-n uitarea REVELAŢIEI spiritului cosmic dincolo de precepte convenţii interpretări şi traduceri.
Cioran este cel mai HAZLIU
NE-sinucigaş din tot Universul !
„este ca şi cum ai vrea să demonstrezi pe cale matematică infecunditatea stărilor depresive pentru un proces de cunoaştere a lumii, de înţelegere concretă a vieţii, când din multiplicitatea de stări sufleteşti înrădăcinate organic, cele depresive au cea mai mare capacitate de revelare, fiindcă în ele este inclusă dezbinarea progresivă a eului de lume”…
Da ! De data asta sunt de acord cu tine !
Ai sesizat diferenta dintre Cioran si Cioran !
Care diferenta ?