Este titlul unei cărţi, al unui destin, al unei istorii, al unei vieţi şi care rămâne pentru mulţi aproape necunoscută şi, de prea mult timp şi de prea mulţi, nerecunoscută. Este destinul lui Paul Goma, iar cine nu ştie cine este Paul Goma, fie caută repede pe Google, fie citeşte cartea recomandată de mine, unde va descoperi şi alte surse care vor conduce la o lămurire profundă.
„Destinul unui disident. Paul Goma” este scrisă de Mariana Sipoş, fiind la a doua ediţie (2014), Editura Eikon, revăzută şi adăugită după 8 ani de la prima ediţie (2006) la Editura Universal Dalsi.
Mariana Sipoş, publicist, autor de volume proprii şi numeroase traduceri, a fost după 1989, redactor la Editura Fundaţiei Culturale Române, apoi redactor şef la ziarul Dreptatea, realizator de emisiuni la Tele7abc şi, din 1995, la TVR. Între martie 2006 şi august 2010, a fost ambasdor al României în Columbia. Este autoarea filmelor documentre realizate în 2005 pentru TVR: Paul Goma – Strict Secret şi Mario Vargas LLosa – Autograf pentru Mileniul III.
Cartea „Destinul unui disident. Paul Goma” (268 pagini), Editura Eikon, cuprinde mai multe părţi: interviul cu Paul Goma în care autoarea M.S. îi adresează numeroase întrebări menite să clarifice „de ce Paul Goma este aşa şi nu altfel?”, unele sensibile, altele generatoare de conflict între cei doi, documente ale securităţii sub numele de Cod: „Barbosul” (aşa era denumit P.G.), inepţiile din societatea democratică de după `90, trădările prietenilor, cunoscuţilor, mizeriile umane şi nu numai, istoria securităţii trecute, dar şi manifestărilor neocomuniste, spre final câteva „scrisori-eseu” adresate de prieteni către Paul Goma.Mariana Sipoş, aşa cum spune şi Bogdan Creţu, nu are alte ambiţii decât să reconstituie în manieră de reportaj, viaţa şi destinul scriitorului.
Mai puteţi afla despre indiferenţa editurilor de a promova cele 50 de cărţi scrise de Goma (majoritatea publicate în străinatate), dar mai ales inepţiile produse nişte posturi TV, cu un caz concret, al OTV-ului (bine că s-a desfiinţat!).
OTV -ul, un post care promova doar circul, a invitat pe torţionarul Pleşiţă, în două situatii, torţionar care s-a lăudat pe postul TV, având un limbaj agresiv şi trivial, cum a împărţit pumnii lui Paul Goma în închisoare şi cum l-a terorizat mai departe şi în Franţa (prin otrăvire, diverse atentate… etc…)… Personal, am rămas şocată că a trebuit doamna Mariana Sipoş să sesizeze CNA -ul (şi nu s-au autosesizat) şi apoi să se producă o întreagă altă „mişcare” pentru amendarea postului TV, dar şi pedepsirea torţionarului ce se bucura şi de libertate, şi de pensia de General în rezervă.
Nota mea: să-ţi fie ruşine Diaconescule şi pentru că te-ai amuzat la prestaţia lui Pleşiţă şi pentru tot tupeul pe care l-ai manifestat până recent!
Mai găsiţi în carte multe trimiteri către cărţile scriitorului, în special Gherla, Ostinato, Culorile Curcubeului, Din Calidor, Arta refugii, Bonifacia, etc;
Veţi mai afla şi despre multe dintre necazurile prin care a trecut si marginalizările la care a fost supus, despre curajul lui Goma din vremea când aproape toţi, mai ales intelectualii, erau nişte laşi ce îşi protejau rubrica, ori dreptul de a publica o carte.
Veţi descoperi detalii despre „Mişcarea Goma `77” şi câţi dintre scriitorii de atunci au aderat la Mişcarea pentru apărarea drepturilor omului. Veţi înţelege şi de ce Paul Goma refuză şi acum să se întoarcă în ţară şi să accepte diversele măsuri prezidenţiale. (vezi şi volumul Scrisori întredeschise (1994), din care un fragment foarte interesant la pag.244). Redau câteva rânduri dintr-o scrisoare adresată lui Iliescu, în 1994: „Eu, tovarăşe, nu dialoghez cu voi – voi aţi dialogat cu noi, până la 22 decembrie? Eu nu intru în jocul vostru de-a iertarea păcatelor, animat de Pleşu prin Dilema (Trandafirului): roşu sau roz?; şi prin Cenaclul Colaboraţioniştilor Intransigenţi, condus de Breban. Eu sunt un om liber, tovarăşe Iliescu, nu ca ei; nu ca D-ta”…
Da! mare lucru să reuşeşti să FII un OM LIBER! prea puţini se pot lăuda cu asta, chiar şi în democraţiile reale, nu numai cele false.
Probabil că este puţin înţeles, dar nici el nu înţelege de ce ar trebui să ceară ceva acum (cetăţenia română), la care nu a renunţat de bună voie, şi de ce ar trebui să ierte pe cei care l-au exclus din Uniunea Scriitorilor la comanda Securităţii, ori să ierte pe cei care nu i-au publicat nimic, ba mai mult, au topit tiraje întregi de teamă să nu se afle detaliile de culise din perioada fostului regim, în tandem cu actualul regim. (vezi pagina 249)
O carte interesantă pe care nu ar trebui să o ocoliţi şi este, poate, cea mai buna sinteză, bine argumentată, a destinului unuia dintre cei mai buni şi, în acelaşi timp, „contestaţi” scriitori.
Video: Unul dintre puţinii prieteni, Liviu Antonesei despre carte şi Paul Goma:
„Pe 20 noiembrie 1977 începea destinul unui exilat. Al unui scriitor refugiat politic. În România era linişte!” (pag.236)
Paul Goma şi viaţa domniei sale, comparat cu Soljeniţîn, este cel mai relevant exemplu despre ce a însemnat (şi încă mai înseamnă) să fii prea sincer, prea altruist, prea încăpăţânat cu dreptatea şi valorile, până acolo încât devii prea incomod pentru ţara ta şi oamenii din ea!
P.S. dedic aceste rânduri bunului meu prieten I.L.V.
Dezvăluiri învăluite 
sa stii ca am urmarit pe youtube documentarul referitor la Goma, cred ca tocmai cel despre care ai amintit tu. Nu stiam de carte si daca o mai ai, as vrea si eu sa o lecturez pentru ca o sa-ti aduc Paler inapoi 😀 !
Incantatoare prezentare !
Cu drag! Mulțumesc!
DESTINUL NOSTRU !!!
DECĂDEREA (planificată) unei Ţări, a unui Popor, a omului înturmat, înfundat, TERCI,
a intelectualilor infatuaţi, îndresaţi, înfumuraţi şi încă prizonieri bolnavi continuu închistaţi în clişeele laminărilor ideologice doctrinare vii şi prezente transformîndu-se din cangrene perfecte în cancere generalizate propovăduind cu ştaif diversionist răbdare, calm şi veşnice dileme mioritice tot miortizînd mioritizatoare hrănitor-otrăvitoare de Rău cu Rău perfid pestilenţial inodor, insipid, incolor, nevăzut, neauzit, moale moarte vie de nimic şi de scîrnăvie.
PAUL GOMA este printre puţinii care a reuşit să se BATĂ fără să Cedeze în niciun fel, cu regimul criminal comunist dar mai ales cu cel post-comunist actual în continuare la Putere şi la Conducerea României D’azi de 25 de ani bătuţi pe muchie, fiind printre extrem de puţinii, dacă nu singurul EXILAT şi „Ucis” lent şi metodic, cu ştaif, cu chef şi cu mult schepsis, de libertatea democratică originală post-comunistă în frunte cu elita Ei, a LOR, a intelectualiLor, scriitoriLor, artiştiLor şi academecieniLor celebri sau nu, nefăcînd compromisuri şi/sau Jocul acestora.
Au trecut 25 de ani şi PAUL GOMA este în continuare un necunoscut, un uitat, un pestiferat, un alungat, şi un INTERZIS în România.
Fiecare dintre Voi veţi înţelege exact ceea ce doriţi, puteţi, simţiţi, nu ştiţi sau „ştiţi” despre acest
„INTERZIS” (în România)
Destinul lui PAUL GOMA este în oglindă, OGLINDA în care istoria Noastră, a Voastră, VOI, a României,
EST-E exact şi întocmai reflectă ceea ce sînteţi, sîntem fără să avem Curajul să spunem, recunoaştem şi să asumăm putînd Astfel, poate, să începem să încercăm să muncim să construim să facem să devenim ALTFEL.
România are şi ar fi avut o nevoie esenţial-vitală urgentă de PAUL GOMA şi de oameni ca EL, dar iată că NU a Fost (VOIE de la „împărăţie !) să fie deloc, şi chiar s-a lucrat cu „ură proletar-intelectuală” la laminarea în continuare pe absolut toate planurile la Cunoaşterea şi RE-cunoaşterea, Lui PAUL GOMA.
Ar fi atîtea de spus, de Strigat şi de URLAT în gura Mare pe uliţa largă, pe româneşte, pe şleau, cu curaj, direct, cu forţă şi TARE,
încît nu mai pot acum decît să-i mulţumesc Alexandrei Tătaru pentru acest SEMN de-Adevăr, Lumină şi poate chiar de Speranţă aducîndu-L aici pe PAUL GOMA şi tot curaj-efortul LUI de a căuta Libetatea şi Viaţa Adevărată, MULŢUMESC !
DE CE nu-L publici în „Adevărul” pe blog ?
[…] de viu şi în viaţă parte din partea neamului carne din carnea Firii noastre : Paul GOMA […]