Un coșmar

Nu mă pot abține să nu vă povestesc un coșmar. Pentru unii ar fi un simplu vis urât de dupa amiază, dar mie mi se pare un adevărat coșmar, mai ales că nu am avut o copilărie trăita în democrație, și nici o tinerețe înconjurată de oameni în care poți avea încredere.

Toate momentele trăite, citite sau auzite de la alții cu comuniști au marcat, se pare atât conștientul, cât și subconștientul meu iar, mai rău, tranziția democratică și faptul că mereu se scot la iveală tot felul de ”povești” ale oamenilor pe care îi considerai de bună credință, iar de fapt s-au dovedit niște turnători și ”linge tacâmuri” pentru a-și obține privilegiile, sunt tot atâtea motive pentru a mai avea câte un coșmar și a te trezi ciudat după un somn de după amiază!

Probabil că, visul ce tocmai l-am avut și-l scriu repede să nu-l uit, se datorează iminentelor alegeri locale și mă tot gândeam la orașul și județul în care trăiesc. Nu știu când se mai deșteaptă oamenii din el și nici județul nu știu când va mai înflori sau se va dezroși. Mă îndoiesc! Conflictele din interiorul dreptei îmbină și dezbină, iar stânga se bucură în avans de un nou câștig, dar cetățenii se vor scălda în continuare, cu mâna lor, în aceleași lipsuri.

”Se făcea că dormeam, după ce afară, în fața geamului garsonierei mele, îmi dusesem masa de lucru cu un scăunel și laptopul. Poate să mă bucur de primăvară, de cântecul guguștiucului, poate să am spor mai mult. În timp ce mă odihneam, aud (tot ca prin vis) un cântec interpretat de un grup, apoi din ce în ce mai tare, cu forță… ciulesc urechile și aud: Partiduuuuuuul, Ceaușeeeeeeeeeeeescuuuuuuuuu, Româniaaaaaaaaa… aaa… mă ridic și mă întreb (tot in vis), ce marș ar putea fi oare de care nu am cunoștință. Mă duc la geam și un grup de copii cu vârste diferite, așteptau să ies să le dau bani, ca și când mi-ar fi cântat un colind. Eu, buimacă, îi tot rugam să mai cânte o dată, dar o fetiță de 4-5 anișori, s-a apropiat de geamul meu, s-a uitat la mine cu ochii ei frumoși, mi-a răspuns că e de origine turcă și că o cheamă… cum o cheamă, nu am mai reținut.”

Bani, nu cred că am mai apucat să le dau, dar străfulgerată de gândul că mi-am lăsat laptopul afară, m-am trezit instantaneu și încă mă mai gândesc la acel cântec cu oarecare teamă, chiar dacă laptopul nu mi-a dispărut și vă scriu de la el.

……..

”Avem in fruntea noastra un fiu al tarii
Cel mai iubit si cel mai ascultat.
Ce-n lume, pina-n departarea zarii
E pretuit de oameni si stimat.”

…….

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Un coșmar&8221;

  1. Sa-ți spun cum arata un coșmar de care nu ai cum sa scapi decât atunci când mori. Pe scurt: eleva a unei scoli de muzica în care încet, încet am fost obligați sa cântam osanale partidului și….răposatului. Mai tarziu: eleva de liceu prezenta la defilări și cântând. ..”Partidul, Ceausescu, România. …” și nu ocazional ci aproape zilnic. Mai departe: studenta la facultatea de muzica și pregătind o luna și jumătate de la începutul anului universitar (primul) participarea la „Drum de glorii” și cântând în fiecare zi de repetiții „Partidul,Ceausecu, Romania”…Profesor de muzica: 11 ani de cântece „patriotice ” pentru ca elevii sa poată cânta la…serbări. Directoarea scolii era soția secretarului de partid din comuna. 1990 – revoluția. Coșmarul nu s-a sfârșit fiindcă toate cântecele acelea și versurile lor, răsună în memoria mea permanent. Nu am cum sa le uit. Și ii mai văd și pe indivizii astia lipsiți de orice scrupule care vin și povestesc ce se „lupta” ei pentru binele nostru.

    • eu nu am avut intentia sa dramatizez cosmarul atat de mult incat sa-l cred cel mai cel, iar al altora mai mic… E groaznic sa auzi in urechi sunete false, la propriu si la figurat, si sa ti se si impuna. E groaznic sa-ti inhibi propriile sunete, e groaznic sa iti fie frica sa strigi si sa-l scuipi intre ochi pe cel ce iti ranjeste scarbos… În epoca contemporana traim si alte cosmaruri, ale mediocritatii si nesimtirii, dar astea constituie alte teme.

      • Nici eu nu am avut aceasta intenție. Pur și simplu mi-au venit în minte toți anii mei petrecuți în comunism în „cântece patriotice” și versurile acelea pe care mulți le-au uitat sau nici nu le-au ținut minte. Eu le-am ținut minte. Asta e!

Mi-ar plăcea să-ţi ştiu părerea...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s