De trei săptămâni mă chinuie gândul dacă să scriu, ori să nu scriu despre ceva legat de Alex. Ștefănescu. Având în vedere că domnia sa este pe piedastalul literaturii, publicisticii, istoriei literare și a câte și mai câte, e puțin probabil ca un oarecare om ca mine să nu riște să cadă în penibil. Rămâne să mă rog ca scriitorul să nu dea de postarea mea.
Atât de critic și de exigent este Alex. Ștefănescu, încât și prietenii domniei sale, scriitori consacrați (sau în devenire) s-au simțit ”atinși” la modul cel mai ascuțit, însă nu toată lumea are la îndemână umorul să se pună, la propriu, în ghips și să se bandajeze la cap, așa cum a făcut-o un alt personaj vizat. Eu, muritorul de rând, neavizat în ale literaturii, ci doar un cititor de orice, am avut deseori sentimentul că Alex. Ștefănescu este doar un ”infatuat” care nu dă doi bani pe omul fără peniță, ori doar un ”rece” ce menține distanța suficientă între critic și cititor, așa cum o face și Nicolae Manolescu, cu privirea sa de gheață, cel puțin cea afișată în fotografii.
Desigur, sunt doar etichete neavizate, puse înaintea cunoașterii reale a OMULUI de dincolo de exigențele afișate.
M-am autoconvins cu greu să merg să-l văd și să-l ascult pe Alex. Ștefănescu. După trei tentative eșuate, am avut ocazia, în direct, chiar și din tocul ușii, de Ziua Culturii Naționale. După primele 10 minute, cu ochii în lacrimi de atâta râs, Alex. Ștefănescu a redirecționat sentimentul meu față de dumnealui într-o direcție opusă.
Efectiv ”m-am îndrăgostit” și nu-mi pare rău deloc (să mă scuze doamna Domnița pentru îndrăzneală)…
A fost o prelegere de jumătate de oră în care, nu a vorbit despre Eminescu în stilul clasic sau despre cărțile pe care avea de gând să le lanseze, ci a inserat povestioare și întâmplări reale, pline de umor și subtilități de geniu, încât, chiar și din lipsă de oxigen cu sala aglomerată, ți-ar fi fost imposibil să caști de plictiseală ci, eventual, să te sufoci de râs.
Urmarea? A fost că am mai vrut povești, multe, la fel de comice și pline de viață, și nu am plecat acasă fără să am aceste povești. Nu ”Istoria literaturii române contemporane” am luat-o cu mine, deși nu ar fi de lipsit din biblioteca personală, am vrut să-l cunosc pe omul Alex. Ștefănescu și am luat cu mine două cărți, cu regretul că fără autograf. Ar fi durat prea mult să aștept, dar poate altă dată.
Cartea ”Bărbat adormit în fotoliu” este o carte cu povești reale, întâmplări adevărate și povestite cu atâta har și umor, încât și cele două – trei drame dintre filele sale, te fac să zâmbești. Râzi cu lacrimi aproape din scoarță în scoarță, iar dacă ești copleșit de mizeria cotidiană, această carte este o adevărată terapie. V-o recomand!
Alex. Ștefănescu și-a dorit aproape toată viața să cunoască femeia, de altfel cred că nu există bărbat care să nu-și dorească asta. Vorba aia, ”femeia e atât de complexă, încât îți trebuie cel puțin 10 volume despre ea și riști să mori chiar înainte să le descifrezi…”.
Pentru a găsi măcar câteva răspunsuri, Alex. Ștefănescu a căutat o parteneră deschisă de dialog și printre multele căutări, a găsit-o pe Lia Faur.
Cartea ”Cum e să fii femeie” poate fi recomandată atât bărbaților, dar și femeilor… dacă nu pentru o proprie regăsire printre rânduri, cel puțin pentru a o face cadou unui bărbat care nu are habar despre ce înseamnă să fii femeie.
La final, o întrebare la care poate să răspundă oricine citește cartea: ”DAcă ar fi să iei viața de la capăt, ce ți-ai dori să fii? Bărbat sau femeie?”
Dezvăluiri învăluite 
Foarte frumoş ai scris. Îmi vine să trimit textul direct celui pe care.l lauzi . Sigur o să citesc una dintre cărţi deoarece m.ai făcut curios
Ma scuzati doamna Alexandra, Stefanescu asta este un obsedat muieristic si un dobitoc nu doar „infatuat” care are mintea cît un ou de bibilica si care se crede mare „critic literar” dar mai presus de toate o „gagautza” penibila ! Feriti-va de astfel de „masculi” oribili !
vai de mine! nu l-am cunoscut pana intr-acolo! nu stiu asemenea chestiune. Eu doar am exprimat exact ce am scris acolo! imi place umorul sau, iar despre obsesii, mi-ar trebui sa petrec (ceea ce ar fi imposibil, cred) mai mult timp pe aproape sa pot face asemenea judecati! 🙂
Doamna Alexandra, nu este neaparta nevoie sa-l fi cunoscut personal,dar daca ati citit atent ce scrie stimabilul poante-umor-fotografii-spiritualitati si nostimade ieftine „out of” critica literara, mai ales acolo pe blog la Adevarul, ar fi fost cred multi-suficient. N-am dorit sa va contrazic sau sa va rapesc din farmecul rapitor al stimabilului, mi-am permis doar o mititica atentionare oferita gratzios unei foarte dragute doamne
simpatice. Seara placuta !
recunosc, pe blogul Adevarul nu m-a atras prea mult! 🙂
Mulțumesc penru cuvintele frumoase. Contează mult pentru mine. Vă rog să-mi indicați o adresă la care să vă trimit în dar și alte cărți ale mele.
Alex. Ștefănescu
P.S. Vă stimez pentru modul demn în care vă asumați opiniile, SEMNÂND CU NUMELE ADEVĂRAT textele dv. Aș lua în serios și opiniile negative la adresa mea postate de „Cititor de literatură” dacă persoana în cauză nu s-ar ascunde după un pseudonim.
Am mult de suferit din cauza profesiei de critic literar. După ce am publicat „Istoria literaturii române contemporane”, m-au atacat toți cei care, din cauza lipsei de valoare, lipsesc din cuprinsul ei. După ce am publicat o carte despre 250 de cărți proaste, „Cum te poți rata ca scriitor„ m-au atacat toți cei… incluși în această carte.
nu pot sa cred! nu ma pot simti decat onorata! o sa va trimit un email de multumire, curand! VA multumesc inca o data pentru comentariu, desi mi-a fost teama de asta si, ma gandesc ca m-a parat cineva. Dar, tot raul spre bine, cred.
era sa uit! va puteti aminti de serata eminesciana focsaneana aici: https://www.youtube.com/watch?v=SDeF-BO7xf4
Apreciez promptitudinea d-lui Stefanescu, cel putin la acest aspect îl multumeste si pe domnul ”Cititor de literatura” a carui parere este bazata pe propria percepere a scrierilor dlui Stefanescu. Asa cum am spus , o sa dau si eu ”cep” butoiului operei autorului prezentat de dvs. , d-na Alexandra !
Și dv, domnule Vali Crintea, pot să vă trimit cu plăcere câteva cărți, ca răsplată pentru faptul că semnați cu numele dv. și nu cu un pseudonim. În deceniile în care am locuit la bloc nimic nu mă dezgusta mai mult decât un vecin de apartament care, vrând să-i admonesteze pe cei care făceau zgomot în curtea blocului, întredeschidea geamul, stătea ascuns după perdea, și înjura plin de ură. Vă rog să-mi indicați o adresă. Alex. Ștefănescu
Daca tot trimiteti carti, mai ales ca sunt „fanul” Dvs nr 1 (glumesc) din Vrancea, doresc si eu o carte cu autograf de la Dvs , iubite dl Alex Stefanescu (mai ales ca eu cu Dvs am mai vorbit si pe facebook si prin e-mail) in afara de cartile „Cum te poti rata ca scriitor” si „Mesaj catre tineri” (carti pe care le am deja). Dupa sute de ani vand cartea cu autograf de la Dvs si devin cel mai bogat om din lume. GLUMESC! Mie imi e drag sa pun accent pe demnitate… Va multumesc ca sunteti un om cinstit!
Adresa mea: Belu Danut, com. Urechesti, Jud. Vrancea, CP 627385
Dl Alex Stefanescu nu e doar critic literar, moderator al unor emisiuni la fostul „Cultural tv”, scriitor, om politic etc etc. Dl Alex Stefanescu e un om sensibil (e celebra povestea cand a plans vazand un catelus lasat de cineva in sant si afara ploua…, dar nu a plans doar pentru catelus ci pentru cat de rau e omul acela lipsit de suflet) si o constiinta a societatii contemporane. Eu l-am ascultat cu drag intr-o emsiune unde vorbeste despre tinerii care nu vor sa faca politica. L-am vazut si alaturi de Crin Antonescu in 2009. Atunci era prezent si istoricul Neagu Djuvara. De aici inteleg (ca tanar care am nevoie reala de modele) ca Dl Alex Stefanescu nu e doar scriitor si critic, e un punct de reper. Nu a refuzat sa intre in polemici cu Gigi Becali, nu e un tip care s-a urcat undeva in varf (Varful OMUL, nu „Omul care aduce cartea”, acela e Dan C. Mihailescu) si priveste de sus „plebea”, „prostimea”. Dl Alex Stefanescu il iubeste enorm pe Nichita Stanescu.si nu-l divinizeaza pe Eminescu, dar ne indeamna sa fin atenti si la Tudor Arghezi. Dl Alex Stefanescu a indraznit. A scris cartea „Cum te poti rata ca scriitor” si ne arata un fel de „ASA NU…” ASA NU SE SCRIE… Din pacate, acei „scriitori” mici (care publica la edituri de care nu a auzit aproape nimeni) s-au suparat si au inceput sa-l jigneasca. Pentru mine ca tanar, cartea „Cum te poti rata ca scriitor” (daca vreau sa devint scriitor) ma ajuta. Cartea „Mesaj pentru tineri” ma bucura. Si tot asa. NU AM CITIT toata opera Dl Alex Stefanescu, dar sunt de acord cu ce spune dansul: „unii oameni gandesc la fel ca noi, dar nu stiu sa se exprime, nu pot… nu au curaj… nu stiu sa scrie… nu se pricep sa scrie corect gramatical, asa ca se multumesc cand un om scrie si spune ceea ce gandesc ei”. Cred ca e ceva ce nu tine de normalitate, faptul ca astazi ne impartim in pro si anti Dan Puric, dinamovisti sau stelisti, penelisti sau pesedisti, cititori sau necititori, credinciosi sau necredinciosi etc etc. Toti suntem oameni si daca ne place sau nu Alex Stefanescu sau nu stiu cine (autor, cantaret, artist, actor, jurnalist…) , tot oameni trebuie sa fim, dar nu e frumos sa ne injuram si sa ne jignim daca noua ne place ceva si altuia altceva. In final, respect si pe d-na Alexandra si pe dl Alex Stefanescu, pentru ca imi e drag sa respect binele, frumosul si adevarul! 🙂
Stimate domnule Dănuț Belu. Vă mulțumesc că-mi luați apărarea cu atâta delicatețe și generozitate. Nu sunt vinovat de nimic (toată viața am avut numai intenții bune, iar dacă am greșit,am greșit involuntar, nu cu premeditare) și totuși mereu trebuie să mă explic, să mă justific, să mă disculp, ca un răufăcător. De data aceasta am avut noroc, ați cheltuit din timpul dv. pledând în locul meu. Vă mulțumesc din toată inima (mea șubredă). Alex. Ștefănescu
Cu mare drag! Sanatate si bucurii! Mult spor in tot ceea ce faceti! Va doresc liniste!
Domnule Alex Ştefănescu,
Dacă Doamna Alexandra doreşte, ar putea să vă facă graţios o trimitere către numele şi prenumele meu întreg şi total, de care se pare aveţi o nevoie mare mai vitală chiar decît aerul, astfel reuşind găsi pe-acolo, aici aproape, chiar mai multe nuanţe şi detalii D’ALE MELE, întru Lămurirea şi frustrarea dvs. puştiulească.
Cu puţină imaginaţie şi subtilitate melancolic potrivită, ar reuşi chiar să desluşească „prieteneşte” cine a strecurat aceste gînduri din partea-mi, care v-au rănit un pic, eu , adresîndu-mă doar dînsei.
Dar dacă vreţi cu adevărat desluşiri mai „caravanserai” decît „securistice” obsolete , veţi remarca stimabile Alex Ştefănescu, că referirile-mi sînt cele provenite din „activitatea” dvs. bloggeristică, adeseori Sub Orice Critică ( păreri, la care, în mare parte, Domnişoara Alexandra a aderat, citiţi unul din comentariile Alexandrei de mai înainte, recunoscînd într-un fel într-o parte şi într-o oarecare măsură nu doar „umorul” provincilistick notoriu dar şi o „oarecare” aplecaţiune desuetă înspre o teribilă „poză” cam nepotrivită cu un om de asemenea ( bănuită) cultură.
Dacă VĂ semÂnez cu nume şi prEnume cu O înloc de E
îmi trimiteţi şi mie „Istoria literaturii române contemporane”, TARE aş fi curios,
discutăm AICI după AIA ??? FURIBUND, cinstit, sincer, funambulesc, pasionant, dar mai ales POETIC pînă dincolo de STELE.
Ce ziceţi ?
Totul Depinde, pînă la urmă, de Domnişoara Alexandra !
ŞUBREDĂ
Şi,
Fantastic ! oasele-uneori chiar ale noastre
Cel mai multe ale Lor, necunoscute
Şi necunoscuţi,
Urmaşilor,
aruncaţi firesc fizic carne vie-atroce-n GROAPA communardă
nu doar cea aceea A comunelor ucise duse-uitate stană de schelete-osificat-sudate maldăr împreună
POARTĂ
ce ne poartă-n curgere-ntr-un du-te vino FOU
pe-a lor cale-unduitoare DOAR
valuri ape foşnet nouri stele ne-nţelegere şi
POEZIE,
CRIMĂ !
O chestie-un detaliu (poate fără o prea mare importanţă) domnişoară Alexandra !!!!
ALEX de la Ştefănescu, nu-i o prescurtare-a unui nume !
Este pur şi simplu un „prEnume” (sic!) : ALEX ! (fără „punct” !!!)
E curios-n-acelaşi timp că Nimeni, nici A.Ş., n-au remarcat Nimic !
Ce Ciudată-i lumea ! şi nu numai !