Sincere condoleanțe, familiei Lupu!

Unii trăiesc fiecare clipă până la adânci bătrâneți, alții trăiesc clipe până când moartea îi despart de cei dragi! MOartea ține de ața destinului.

Când moartea, cea care vine la toată lumea oricum, apare înainte de vreme, începi să dai vina pe toate cerurile, pe toți Dumnezeii Universului și să te întrebi de ce tocmai tu, de ce tocmai el, de ce toate astea înainte de vremea mediei vieții? NU știm, nu există explicații de ce unii înaintea altora! Multe teorii, multe sfaturi despre viața echilibrată și spiritualitate, multe rânduri despre cum și ce ar trebui făcut, dar când ața și se rupe, ți se rupe. Unii o rup voluntar, alții se luptă să o înnoade sau să o întindă ca pe un elastic…

Sinucigașii sunt niște egoiști. Da! Se gândesc să pună capăt unei dureri, indiferent de natura ei, în ciuda lacrimilor pe care le lasă în urmă. Dar sunt tot atâția curajoși, care se luptă cu moartea să rămână în viață. Să rămână în viață pentru cei dragi, pentru multe clipe de iubire pe care le-ar primi și le-ar putea oferi. Nu și-au propus nicio clipă să primească bătăile morții în ușă înainte de vreme. Nu înainte să termine misiunea pentru care au început să ”trăiască” într-un anumit moment ales.

Din nefericire, în lume, se petrec simultan evenimente fericite și tot atâtea nefericite! unii trăiesc, alții plâng, culmea în același timp.

Astăzi, și mie mi-a fost dat să văd cum unii plâng de fericire, alții de durere.

O stare prin care ți se curmă cuvintele și nu știi ce să alegi de care parte să fii. A alege viața și clipa reprezintă, din unghiul firesc, cea mai bună alegere, dar nu poți renunța la compasiune și nici cuvintele potrivite nu ai cum să le găsești!

”Draga mea, draga noastră, nimeni nu se poate așeza în locul tău! DAcă ai fost fericită sau nu, doar tu poți ști, însă acum, când treci prin cele mai tragice momente, noi toți, cei care ne gândim la tine, te implorăm să fii puternică și să ai grijă de tine! Ai iubit și ai fost iubită, ai trăit și ai dăruit. Acum e momentul să primești puterea divină pentru a depăși momentul despărțirii. Dar despărțirea, să știi, e doar formală. Ce este al fiecăruia este pus deoparte și tot ce este cu noi ne urmărește pretutindeni! Draga noastră colegă, suntem alături de tine și te susținem să fii fericită, indiferent de necazuri!”

”Drag tată, coleg profesor si fost director, Costache Lupu, vă transmitem întreaga noastră compasiune și vă dorim multă putere, alături de cei dragi, să răzbiți acestei puternice încercări! Alte cuvinte sunt de prisos. Repet, nimeni nu poate să se transpună în locul persoanei îndurerate!”

O clipă trăită minunat e leacul unor clipe însumate ce constituie o viață ce merită trăită și pentru care nu ar trebui să producem durere!

Sincere condoleanțe,colegei mele Alis Merzian și tatălui sotului acesteia, Costache Lupu, pentru dispariția înainte de vreme al celui care a fost soț și fiu, Eduard Lupu!