Isterie, loterie, praf în ochi impozabil

Nu am avut de multişor un fenomen isteric pe rol. Când să zici că s-a mai liniştit valul arestărilor DNA, a început raidul terestru al ANAF-ului. Când să zici că a încetat isteria de la un trust TV, a început o altă isteria la trustul concurent pe diverse motive de discrimare. Când să zici Hop! Pot acum bătrânicile să-şi vândă liniştite zarzavaturile în piaţă, pe caiet cu intrări şi ieşiri ca pe vechiul Raport casă, nu se mai duc cumpărătorii acum la ele. Cum se poate să ratezi o loterie dacă ele nu pot da bon fiscal?

Tare ne mai place isteria! Fie să o tolerăm, fie să-i lăsăm pe cei care manipulează masele cu praf în ochi, aşa zis educativ, cum am auzit eu un domn inspector pe la TV: „trebuie să educăm cetăţenii, dar să le şi oferim stimulente”. Ete nah! Cu aşa stimulente isterice, mă lipsesc! Nu ştiu dumneavoastră, dar mie îmi pare un fel de distragere a atenţiei de la adevăratele probleme economice şi sociale care macină ţara şi populaţia, să nu mai spunem despre problemele privind educaţia, nu numai fiscală.

Citeste mai mult: adev.ro/nmw0uk

Reclame

Din folclorul ANAF

O mulţime de bancuri, un folclor ANAF, amuzant. Ce face românul la necaz? HAZ

„Vuiet greu de fiscălie
Se destramă în tăcere
Scade-n depărtare, piere…
Iar în urmă-i, din tufişuri,
De prin tainice-ascunzişuri
Se ivesc pe jumătate
Trei băbuţe cifulite
Alarmate şi-ngrozite.
Cine-i, ce-i, ce-a fost pe aici?
Ciripesc cu glasuri mici
Vânzătoarele de-urzici.
Doar un pui de piţigoi,
Într-un vârf de fag pitic
Stă cu penele vâlvoi,
Scuturând din ele praful:
Ce să fie, nu-i nimic,
A trecut pe-aici ANAF-ul!

Ma bucur că am contribuit şi eu, puţin, la folclorul ăsta!

Mai multe AICI

Marea confiscare! ANAF a dat lovitura!

Fiecare dintre noi a fost confruntat, la un moment dat, cu excesul de zel al cuiva! Ba pe şosea, atunci când te oprea vreun tânăr plutonier sau „l`ent major” de la circulaţie, cu cascheta sucită, timorat de „pata pe conştiinţă că exagerează”, dar mult mai afectat de ipotetica mustrare ce şi-ar fi primit-o că nu şi-a făcut planul zilnic. Ba de ştirile matinale prin care constatai că vecina ta de 80 de ani a fript cu ceai o coada de pisică şi a reclamat-o vecinul de 84 de ani, invidios, şi cerea daune morale în valoare de cel puţin 2 ore prestaţie pe zi de petrecut împreună, în caz contrar, i se confisca raţa din congelator, spre a fi gătită pe „pat” de portocale pentru un gardian ANAF!

ANAF a dat lovitura în VRANCEA! A lăsat o bătrână fără urzici!

A confiscat toate urzicile unei bătrâne cu motivul că nu avea certificat de producător! Tocmai mi-a spus o prietenă. A fost martoră la eveniment, o cred, pentru că şi ea supravieţuieşte mediului incert, la fel cum am încercat şi eu şi mulţi alţii! Culmea e că nu pentru milioane de euro, ci pentru “doi lei” amărâţi, nici măcar pentru zile negre.

Urzici? Certificat de producător pentru urzici? Sper că te-au urticat urzicile atunci când le-ai confiscat şi ai căutat mult în catalogul de legi care e articolul potrivit pentru urzici! Ai mâncat vreodată borş de fasole cu lobodă? Nu ai nevoie de milioane din amenzi pentru asta! Ar fi mâncarea vieţii tale în cazul în care eşti obişnuit doar cu ceafa de porc la grătar!

Eşti tare dragă ANAF şi TU, agentule cu idei! Ai reuşit LOVITURA vieţii tale! Ai acoperit gaura din buget cu o grămadă de urzici!

Urticaria, oare, deşteaptă românul?

CLICK AICI PENTRU ARTICOLUL COMPLET

ANAF

Matematica, ea însăşi o problemă. Exerciţii şi probleme de clasa a I-a (pentru părinţi?)

Încă de la clasa a I-a, copiii sunt suprasaturaţi. Fie ca este vorba despre o programa concepută greşit, din start, fie că este prea stufoasă, fie că cerinţele din şcoală sunt prea mari, fie dascălii prea competitivi între ei înşişi, ca şi colegi, cauzele sutn diverse.

Doar că, fiecare obiect de studiu are importanţa sa, fiecare dascăl încercând să-i dea plus valoare din unghiul personal. Este firesc să considerăm că ceea ce ne pasionează ori stăpânim mai bine reprezintă cel mai frumos domeniu de studiu. Există însă o mare problemă. Dacă un copil, astăzi, ştie a mânui tableta sau calculatorul, încă din cele mai vechi timpuri a refuzat o suprasarcină datorată temelor pentru acasă. Suprasolicitarea aceasta nu se limitează doar la o valoare cantitativă, ci ştirbeşte copilăria şi sănătatea micuţului, indiferent dacă el poate sau nu poate. Încercând să complicăm programele, enunţurile şi să suplimentâm temele, nu facem decât să dăm cât mai multe teme, de fapt, pentru părinţi.

Când anume se poate vedea dacă el are aptitudini către ştiinţe umaniste sau realiste? se poate observa asta uşor şi fără să-i dăm 100 de probleme în plus şi nici nu trebuie să îi obligăm pe cei fără aptitudini să ţină pasul cu performerii. Ei vor şti singuri să se desprindă.

Am desprins câteva exemple dintr-o culegere de matematică de clasa a I-a, folosită la o şcoală rurală, mai mult obligatoriu, decât auxiliar. Am încercat o opinie cumva AICI

xySursa foto: Arhiva personală, facsimil din culegerea amintită

Mărţişoare cu Îngeri şi Demoni

Deunăzi, înainte să plec de la şcoală, mă opreşte preotul să-mi amintească ceva. De altfel, e unul dintre cei cu care stau de vorbă cu plăcere şi căruia îi spun şi „sărut mâna părinte”! Este pozitiv de cele mai multe ori, are soluţii şi explicaţii la multe fără să adopte tactica impunerii, aşa cum din păcate o fac mulţi dintre preoţi.

Are un atu! A fost profesor de matematică şi iubeşte ştiinţa la fel de mult ca şi religia. Ce credeţi că m-a întrebat?

Mărturisesc că m-a luat prin surprindere întrebarea, mai ales că eram în stare de convalescenţă după o luptă cu o viroză ce mi-a dat ritmul peste cap. Era starea aceea de „cred că sunt prin spaţiu”. Apropos! Fenomenal filmul „The Theory of everything”!

Doamna dirigintă, de ce nu aţi strâns cererile pentru opţiunea orei de religie!!! „Vai de mine, părinte, mă scuzaţi, dar de ce ar trebui să fac eu asta?” Ştiam că părinţii, nu-i aşa? Se pare că nu. Tot eu „Brutus”? Dar de ce tot eu? ; „Aşa sunt dispoziţiile”, zise părintele. „Şi pentru cei de clasa a XII-a?” întreb; „bineînţeles” mi se răspunde!

citiţi continuarea AICI

Hoţie? mică pledoarie

Nu pot acuza pe nimeni că a furat sau că fură. Doar justiţia poate face asta. Chiar dacă vedem sau intuim ori auzim, putem doar să aşteptăm judecata pe baza probelor. Vorba aia: „hoţul neprins, negustor cinstit” sau în termeni juridici, se acordă prezumţia de nevinovăţie, până la proba contrarie.

Probabil că, în interiorul corpului celor care îşi însuşesc bunurile altora, se produce o reacţie chimică, adrenalina aia a vitejiei care testează atât persoana care făptuieşte, dar şi reacţia celor din jur. Probabil că se atinge vreun nivel de satisfacţie, greu de priceput de către cei care nu au asemenea porniri.

Restul textului AICI

Să trăieşti ca şi cum nu ai muri niciodată

Cu mai puţin de un an în urmă, am întâlnit o bâtrânică. Avea vârsta de peste 80 de ani, dar era foarte veselă şi plină de viaţă, doar că avea un mare regret. Probabil că acelaşi regret avem şi acelaşi lucru ni-l dorim şi noi, doar că fiecare ne exprimăm în mod diferit. Unii cu tristeţe, alţii chiar cu lacrimi. Totul însă este, de fapt, o imensă luptă.

O luptă pentru supravieţuire. Nimeni nu vrea să moară. Nimeni nu-şi doreşte asta şi, cu toate acestea, ne naştem cu această certitudine. Doar că moartea vine în mod diferit, şi e trist că la unii vine prea devreme şi cu mult înainte să fie dorită.

Off! Nu doresc să abordez cu cinism situaţia, dar este o chestiune care macină pe toată lumea, cel puţin de la o vârstă.

Cineva îmi spunea, deunăzi, că cel care nu are cel puţin o mică depresie gândindu-se că va veni într-o zi moartea, acela nu e om normal. Poate că da!

Citeşte continuarea aici

MD Gags

Divertisment pentru toți

racoltapetru6

Just another WordPress.com site

laura pt

Let the games begin!

Pro Educație Blog

Informație pentru educație

ideidincorcodus

Just another WordPress.com site

%d blogeri au apreciat asta: