Ajutați-o pe Monica să trăiască!

Monica Chiriac, în vârstă de numai 42 de ani, este din FocȘani  și mi-a fost colegă de clasă. Acum, Monica trece printr-o mare suferință și are nevoie de mare ajutor. După cum ea însăși se exprimă, ar vrea să trăiască să-și ajute copilul, el însuși dependent de mama lui.

monicachiriac

Monica a fost diagnosticată cu cancer la sân, în urmă cu 3 ani. Acum a aflat că s-a extins la oase. Și, în plus, mai are și un copil cu sindrom Down și autism… A găsit o clinică în Germania unde ar putea avea o șansă, dar tratamentul costă 5000Eur/ lună.

Poate puteți ajuta și voi cu o sumă, cât de mică, sau poate știți pe cineva cu posibilități ăi suflet mare care ar putea… Monica nu știe de inițiativa colegilor de liceu.

Vă mulțumim!

MONICA CHIRIAC la Banca Transilvania:

cont curent in LEI RO62BTRLRONCRT0369401701;

cont curent in EUR-RO12BTRLEURCRT0369401701 si

cont curent in GBP- RO67BTRLGBPCRT0369401701.

Pentru platile in valuta, cod Swift(Bic): BTRLRO22

Anunțuri

SCUTECUL POLITIC & TUNSOAREA

Am primit pe mail o ”pildă” foarte faină care, la fel ca schițele lui Caragiale, sunt valabile oricând și peste tot. V-o împărtășesc !

scutec

Tunsoarea

Într-o zi un florar a mers la un frizer pentru o tunsoare. După tunsoare, el a întrebat despre factura lui, iar frizerul a răspuns :
„Eu nu pot accepta bani de  la tine, eu fac asta în folosul comunităţii în această săptămână.” Florarul a fost mulţumit şi a plecat din magazin.
A doua zi când frizerul a mers sa deschidă atelierul său a găsit la uşa lui un „mulțumesc”,
cărţi şi un buchet mare de trandafiri roșii, pentru el.

Mai târziu, un poliţist vine pentru o tunsoare, şi atunci când el încearcă să plătească factura lui, frizerul a răspuns din nou:
„Eu nu pot accepta bani de la tine, eu lucrez în folosul comunităţii în această săptămână”. Polițistul a fost fericit şi a părăsit magazinul.
A doua zi când frizerul a mers sa deschidă atelierul său, a găsit la usa lui un „multumesc”,
cărţi şi o duzină de gogosi, pentru el.

Apoi, un congresman a venit pentru o tunsoare, şi când a vrut să plătească factura lui, frizerul a răspuns din nou:
„Eu nu pot accepta bani de la tine. Eu lucrez în folosul comunităţii în această săptămână”. Congresmanul a fost foarte fericit şi a părăsit magazinul.
În dimineaţa următoare, când frizerul a mers sa deschidă atelierul său a găsit o duzină de congresmani aliniați, în aşteptare pentru o tunsoare gratis.
Aceasta, dragii mei prieteni, ilustrează diferenţa fundamentală dintre cetăţenii ţării şi politicienii care-i conduc.

Atât politicienii, cât şi scutecele trebuie schimbate cat mai des … pentru acelaşi motiv !

Sper că ești bine acolo unde ești

Da, știu, lumea se cramponează în nimicuri. Deseori, majoritatea se împiedică în cioate. E greu, de multe ori, să percepi un necaz față altul și mai mare, ori adevăratul necaz de unul fals. Ai ajuns acolo în cer, sper ca ești bine! Mâine se împlinesc acele 40 de zile după care vei primi un blid de mâncare și o cană cu apă, dar tu știi că nu e chiar așa, tu știi că cei pe care îi vezi acum de sus se gândesc cu adevărat la tine. Tu știi că nimic pe lume nu este mai important decât acea clipă reală, de fericire, acea clipă în care oferi viața, și nicidecum ți se ia! Acum știi de ce! Odihnește-te în pace, Monica!

Există alegeri, iar alegerile unui om trebuie respectate

Dacă ar fi să pot face tot ceea ce îmi place, ar trebui să trăiesc multe vieți. Nu pot cuantifica exact câte. Am două slujbe și mă împart în diverse alte locuri fără să mă gândesc la lauri, ci pur și simplu că așa se întâmplă, și le realizez necondiționat. Îmi doresc chiar să fiu și în mai multe locuri în același timp. E foarte greu de priceput de către unii. Dar, până la urmă, trebuie să învăț să accept că nu le pot face pe toate, să accept că pot fi doar acolo unde îmi permite timpul, că nu pot schimba lumea, că nu pricep unii că există și femei ocupate, nu doar mimoze prin diverse locuri, că nu pot face lumea sa înțeleagă că nu tot ceea ce pare este și adevărat, că sunt multe, multe pe care aș dori să le schimb prin jur, dar nu am cum să pot asta fără ajutor. Totuși, există alegeri, iar alegerile unui om,mai ales dacă-s și asumate, trebuie respectate! Atât!

Cum să te p… pe Zilele Municipiului

Din seria „cum e sa urinezi, ca sa nu zic pishi, pe proprietatea altuia”: Fie ca vorbim despre rulota unui om care a venit sa ofere servicii focsanenilor de ziua lor, si care ar trebui sa fie in siguranta, mai ales ca la doi pasi erau vreo trei masini de politie stationate, fie ca vorbim despre spatiul public, unii au jetul prea puternic sa mai ajunga cu el la toaleta. Deseori te intrebi ce trebuie sa schimbi mai intai? Eu tot zic ca neuronii! ‪#‎zilelemunicipiuluiFocsani‬
Fotos: Alexandra Tataru, 10 iulie 2016, ora 18.00.

Pentru Monica…

Tristețe ai lăsat în urma ta, Monica, și te-ai stins prematur, abia la jumătatea vieții. Poate că acolo unde ai plecat nu vei mai simți suferința. Vreau sa mi te amintesc așa  cum erai: veselă, optimistă, luptătoare, iubitoare. Ne vei lipsi mult!

Odihnește-te în pace!

Îți dedic un clip cu minirecitalurile coralelor care ne-au vizitat de curând în Focșani. Sunt niște oameni minunați, iar sunetul cântat de ei sper să ajungă mereu la D-zeu pentru a avea grijă de tine!

D`ale lui Mitică!

Mitică este un personaj real, nu de pamflet, ci unul talentat. Mitică te surprinde cu câte o afirmație filosofică și alambicată sau cu câte o surpriză artistică. Mitică nu este Brâcuși, este un inginer în viață, coleg cu mine și artist. Mitică nu are nevoie să demareze subscripții publice, te ia din fața școlii pentru câteva minute să-ți facă o surpriză. Acesta e Mitică, mai precis Dumitru Coșereanu.

Mitică seamănă cu Einstein, dar nu se crede deloc așa, trăiește lumi paralele între inginerie și artă. Nu știu ce le ”povestește” elevilor, dar știu ce mai face în timpul liber: pictează, sculptează, scrie romane abstracte și nu uită să salute sau să complimenteze persoanele dragi. Mitică este doar Mitică!

Astăzi, Mitică a răpit trei colege și le-a dus vreo 3 kilometri distanță să le arate munca lui de trei veri. O troiță amenajată și creată în întregime de el, la comanda unui consătean, adică din prima localitate de lângă Focșani. Un spațiu mic, dar mult încărcat de spiritualitate. Pereți pictați cu multă trudă și lemn de tei sculptat de mâna lui Mitică. Troița, după trei sezoane din trei ani diferiți e gata. Nu e sfințită încă, chiar dacă spre uimirea autorului au început oamenii să se închine la ea, dar e capodopera lui Mitică, cu drag făcută și conturată atunci când nu scrie vreo frază abstractă sau când o citește la cenaclul de luni al ”Oglinzii Literare”.

Mitică ne-a făcut onoarea să ne arate nouă, mie, Marielei și Carmen, arta sa, de altfel deloc singulară. Pictează și icoane, tablouri mitice, colaje, creionează schițe, niciodată portrete. Nu poate sau nu vrea. Mitică nu e Brâncuși, dar e colegul meu cu mustață aproape sur-galbenă!