2 ani

Cei de la wordpress mi-au trimis o notificare, cică: „Happy anniversary”! Am împlinit 2 ani! O fi bine, o fi rău, nu ştiu! Am exersat şi eu câte ceva, mi-am expus gândurile şi opiniile aşa cum mi-au venit în minte, din mine şi prin degetele care au atins tastatura, fără să mă gândesc la rating sau la câştiguri materiale.

Repet ce am mai spus şi scris. Am câştigat prieteni, dar am şi pierdut câţiva dintre ei datorită diferenţelor de opinie şi, de ce nu, poate că nu am ştiut nici eu să fiu altfel decât am părut a fi.

Mai departe? Nu ştiu! SĂ MAI CONTINUI?

Je suis de veghe`n lan

De obicei, atunci când se porneşte vreo isterie, încerc să stau departe de „turmă”, în cazul în care, evident, subiectul mă depăşeşte! Şi da, la subiectul cu terorismul nu mă bag, nu neapărat că nu mă priveşte sau nu mă interesează, dar n-aş vedea rostul la întrebarea dacă şi eu, alături de alţii care îşi exprimă părerile în necunoştinţă de cauză şi de dragul ratingului, să mai îngroş rândurile cu abjecţii.

Aşa că, m-am depărtat puţin de isteria momentului (sau nu!), avându-le eu însămi pe ale mele, şi am ales să mă liniştesc şi să mă calmez citind o carte. Am ales una foarte cunoscută, pe care am mai citit-o în studenţie, pe vremea când fascinată de reapariţia cărţilor după ani în şir de lipsuri, cel mai frumos loc de popas, prin Bucureşti, era librăria sau anticariatul.