a citi

Am stat ceva vreme și am urmărit! Ce? Traficul pe blog, pe facebook, pe subiecte, pe impact! Normal că există și segmentul de la fiecare din listă!

În ce privește lista mea, e simplu! Trei sferturi sunt adolescenți, restul un fel de prieteni, din care o altă parte își vede de segmentul propriu!

Ceea ce vreau să scot în evidență este faptul că, dacă e un text oarecare, indiferent din ce mă doare, ar putea fi considerat in target ok, cel puțin pentru început, dar dacă este vorba despre o poezie, aproape nimănui nu-i mai pasă de acea poezie!

Bun… să zicem că poezia e proastă, de acord, dar ca să-ți dai seama că e proastă, totuși trebuie să o citești… logica aplicând-o aici, nimănui nu-i mai pasă de poezie! Pentru că se vede cine dă click!

Cui mai pasă de poezie? DE ce nu mai scrii o poezie? De ce nu mai citești vreo poezie? Cine mai simte poezie? Cine mai simte vreun vers?

Tot ce e titlu cu vers sau e vreun vers, cade in divers 🙂 poetry ca-n vers… convers!

Chiar cade lumea în hăul nepăsării în iambul metric? Ce se vrea a se citi? Troace?

Mă întrebam doar… dar dacă răspunde cineva, nu m-aș supăra!

Foto: fanpop.com

Vă scriam deunăzi că am iubit țara asta și oamenii din ea, cu speranță și optimism că poate se va schimba ceva și ajungem și noi să fim evoluați, să fim bucuroși că avem acces la informație, la educație, la absolut tot ce ne doream cândva și nu aveam… etc. Am ajuns să ma înfurii pe neputința unora, pe ignoranța altora, pe lipsa de cultură a multora, pe nedreptăți și regret în fiecare zi că nu am părăsit țara atunci când am simțit că pierd vremea fără rost.

Am scris despre faptul că foarte rar se mai vorbește despre cărți și totuși am avut norocul să primesc 2 feed back uri și de asemenea sunt încântată că am regăsit câțiva oameni care mai au un dram de sensibilitate să scrie, să se exprime și să nu aibă teama să răspundă la o întrebare.

Dacă acum 20 de ani visam la un televizor și ulterior la un program mai mare de două ore și muream de ciudă că se termină episodul de desene animate de maxim 10 minute, acum avem cel puțin 100 de canale tv cu program non stop și aproape că nu ai la ce te uita.

Programele românești se bazează pe can can uri și caută subiecte cu rată mare de audiență, ieftine și cu impact. De ce au aceste can-can uri impact la public și poeziile nu mai sunt citite? Trebuie oare cineva să vă dea o acadea (n.a. ptr. cei ce nu au citit) să citiți de exemplu romanul Maitreyi care v-ar putea răspunde la numeroasele întrebări despre voi și viață fără să mai așteptați răspunsurile pe facebook de la colegi?

Ce poate fi mai absurd oare acum, în România?… să citești în presă cum se fac emisiunile cu Ioana Tufaru despre cum își schimbă sânii și cum i se vede cleiul în urechi? (vezi realitatea.net) … este educativ că ne facem o țară întreagă de râs că nu s-a mai auzit de apă și săpun, dar știm să condamnăm un pedagog, la Constanța pentru o poză în costum de baie, veche de 20 de ani, pe motiv că a făcut școala de râs… că pe litoral dacă o vedea toată țara, nu era același lucru… Absurd... citez satiristii Times New Roman: ”să închidem țara și să plecăm”!.

Tot ce oamenii de bună credință, strânși în grupuri mici, se străduiesc să construiască, să promoveze VALORI și CULTURĂ, să dărâme mituri ”antiNOI”, reușesc trusturile să „îmbine”, promovând MURDARUL.