Cu generozitate de la Alex. Ștefănescu

Domnia sa, Alex. Ștefănescu mi-a trimis cu generozitate încă trei cărți pe care le voi citi cu drag, grație și faptului că am fost tare încântată să scriu despre cum încep să-l cunosc mai bine și să spulber prejudecățile legate de simpla aparență, deseori falsă, doar citindu-i două cărți. Suplimentar, să-mi fie și mie rușine că am făcut ceea ce pe alții sfătuiesc să nu facă!

Iar celor care blamează la modul general, le spun doar că trebuie să învățăm cu toții să cunoaștem OMUL și să nu mai punem în cârca unei singure persoane ceea ce în trecut a deranjat pe unii, ori pe alții.

Poate că au și intelectualii ăștia bubele lor, poate că

Umorul lui Alex. Ștefănescu

De trei săptămâni mă chinuie gândul dacă să scriu, ori să nu scriu despre ceva legat de Alex. Ștefănescu. Având în vedere că domnia sa este pe piedastalul literaturii, publicisticii, istoriei literare și a câte și mai câte, e puțin probabil ca un oarecare om ca mine să nu riște să cadă în penibil. Rămâne să mă rog ca scriitorul să nu dea de postarea mea.

Atât de critic și de exigent este Alex. Ștefănescu, încât și prietenii domniei sale, scriitori consacrați (sau în devenire) s-au simțit ”atinși” la modul cel mai ascuțit, însă nu toată lumea are la îndemână umorul să se pună, la propriu, în ghips și să se bandajeze la cap, așa cum a făcut-o un alt personaj vizat.