MINŢIREA TRAIULUI PE EVENIMENTELE VĂTRAIULUI DE-ATUNCI

După cum probabil aţi observat ieri, am creat o nouă categorie pe acest blog şi anume: „Guest post”. Am primit câteva mărturisiri frumoase şi am considerat că aceste rânduri ar fi păcat să se irosească, mai ales că încă mai există persoane care nu şi-au făcut blog sau care încă mai sunt copleşiţi de teamă sau de de voinţa de a sta în umbră.

Acest articol pe care vă invit să-l citiţi (ca şi cele  două dinainte) este scris de Petre, unul dintre prietenii mei cei mai buni, care locuieşte în Franţa, plecat de multă vreme, imediat după „revoluţie”. Avea o vârstă suficient de matură încât să nu mai spere nimic de la noua Românie aşa cum am făcut eu, ci să ia viaţa de la capăt în altă parte.

Petre are un stil cu totul şi cu totul aparte. După cum îmi explica, el nu scrie neapărat să fie înţeles, el scrie pentru acei puţini şi pentru păsări. Dacă la început am zis că intervin pe text să poată fi citit de toată lumea, între timp m-am râzgândit tocmai pentru că acest stil merită citit de toată lumea şi nu are sens să-i ştirbesc farmecul şi originalitatea.

Se împlinesc 25 de ani de la evenimentele din decembrie `89. Ar fi păcat să uităm ce a fost! Pentru că eu am povestit anul trecut povestea mea, acum ofer spre citire povestea „altfel” a lui Petre.

Continuă lectura

Reclame

Stări de 11 august

Mi-a venit brusc să aniversez ceva! Am stat și m-am gândit și mi-am adus aminte ce… dar până atunci trebuie să spun altceva…

Am trecut seara asta prin câteva stări diferite: o stare de frumusețe și bucurie datorată unei caligrafii superbe, special pentru mine realizată și alta de furie, datorată ”unora” care dau like la scrieri de-ale mele, postate pe pagina de facebook, doar de doru` lelii, fără ca măcar să citească.

Ah… și pentru că tot se făcu` Continuă lectura

”DOMNUL VUCEA” în memoria eternă…

Era pentru mine un model de pedagog. Școala primară a fost o încântare și o lecție pentru ceea ce mai târziu am devenit. Puțini bărbați aleg meseria de învățător, dar în carțile de citire citeam mereu despre acel model al ”domnului Vucea”  evocat de Barbu Ștefănescu Delavrancea: Când intrai în clasă văzui o vergea lungă, galbenă și lucioasă, rezemată de masa profesorului, a Domnului. Domnul – un om nalt, slab, cu barba rară și înspicată. Domnul era încruntat și galben. Domnul striga pe băieți c-un glas ascuțit. Băieții stau ca sfinții în bănci. Vro trei, cu urechile roșii și aprinse ca focul, în genunchi, lângă o tablă neagră; lăcrâmile le picurau în cărțile deschise și aduse la vârful nasului.Vergea, lăcrâmi, urechi roșii, Domn uscat și nalt… Să dusese curajul!… Dârdâiam. Glasul îmi tremura ca și cum mi-ar fi bătut toaca pe beregată. – Știi să citești? – Știu… – Scoate „Lectura”.”

Continuă lectura

Amintire poveste…

Amintirea ta e-o poveste
De multe suspine, chitară
Ce sună în viața ce este,
Vestită a lumii povară.
Amintirea ta e-o poveste,
Ce astăzi ea sigur nu este,
A fost, nu va fi, nu mai este,
Amintire rămasă poveste.
Aduni amintiri de poveste,
Din colțuri de casă sau veste,
Aduni laoltată ce este,
Dar totul rămâne poveste.
Povestea rămâne acolo,
Tu alta începe a spune,
Din coarde, chitară răsună

Cu sunet răzbește poveste. [by me]

Foto: 123rf.com