Focșanii de ieri și de azi

Am gasit in arhiva un filmulet despre Focsani, acel oras care a fost si care s-a transformat in ce este. Modern sau nu, european mai mult sau putin, va las sa apreciati! Cert este ca, in anul 2011, atunci cand echipa coordonata de mine l-a facut, a castigat o apreciere, dar sensibilizarea autoritatilor inca se mai lasa asteptata la ceea ce, o parte dintre noi, s-ar astepta sa fie orasul de azi si de maine.

Un coșmar

Nu mă pot abține să nu vă povestesc un coșmar. Pentru unii ar fi un simplu vis urât de dupa amiază, dar mie mi se pare un adevărat coșmar, mai ales că nu am avut o copilărie trăita în democrație, și nici o tinerețe înconjurată de oameni în care poți avea încredere.

Toate momentele trăite, citite sau auzite de la alții cu comuniști au marcat, se pare atât conștientul, cât și subconștientul meu iar, mai rău, tranziția democratică și faptul că mereu se scot la iveală tot felul de ”povești” ale oamenilor pe care îi considerai de bună credință, iar de fapt s-au dovedit niște Continuă lectura

Paler, „Autoportret într-o oglindă spartă”

O altă carte a lui Octavian Paler, scrisă în anul 2004, ediţia a III-a de la Editura Polirom în 2010. Are doar 239 de pagini în format mic şi este la fel de plină de fragmente din viaţa sa, la fel de plină de idei şi gânduri ale sale, unele dintre ele regăsindu-se şi în alte volume ale sale şi despre domnia sa. Vă recomand această carte, în cazul în care nu aţi citit-o, pentru dimineţile şi serile de week-end şi de minivacanţă, începând de mâine, în cazul în care nu aveţi vreun proiect impresionant de petrecere a timpului.

Continuă lectura

În urmă cu prea mulţi ani… 4 martie 1977

În urmă cu prea mulţi, nu prea mai pot calcula, stau prost la aritmetică! 😛

A fost o dată ca niciodată, o noapte cum nu a existat! o noapte senină şi caldă, pentru că altfel nu aş fi rezistat afară, noaptea, în pijama! O pijama galbenă cu ursuleţi, ursuleţi bruni pe care tuşa Ilinca de peste drum mi le-a dăruit într-o zi! S-a „grijit”, adică un fel de Continuă lectura

Să trăieşti ca şi cum nu ai muri niciodată

Cu mai puţin de un an în urmă, am întâlnit o bâtrânică. Avea vârsta de peste 80 de ani, dar era foarte veselă şi plină de viaţă, doar că avea un mare regret. Probabil că acelaşi regret avem şi acelaşi lucru ni-l dorim şi noi, doar că fiecare ne exprimăm în mod diferit. Unii cu tristeţe, alţii chiar cu lacrimi. Totul însă este, de fapt, o imensă luptă.

O luptă pentru supravieţuire. Nimeni nu vrea să moară. Nimeni nu-şi doreşte asta şi, cu toate acestea, ne naştem cu această certitudine. Doar că moartea vine în mod diferit, şi e trist că la unii vine prea devreme şi cu mult înainte să fie dorită.

Off! Nu doresc să abordez cu cinism situaţia, dar este o chestiune care macină pe toată lumea, cel puţin de la o vârstă.

Cineva îmi spunea, deunăzi, că cel care nu are cel puţin o mică depresie gândindu-se că va veni într-o zi moartea, acela nu e om normal. Poate că da!

Citeşte continuarea aici

Crăciunul la Tecuci, cu turte şi nuci…

Deseori trec prin Tecuci atunci când merg la părinţii mei. Oraşul a evoluat şi el cum a putut, la fel ca orice târg`şor din România, cu banii ce au fost alocaţi de la buget. Habar nu am şi nici nu m-a interesat niciodată cine l-a condus!

De câte ori trec prin el, nu pot spune că Continuă lectura