Încă de la clasa a I-a, copiii sunt suprasaturaţi. Fie ca este vorba despre o programa concepută greşit, din start, fie că este prea stufoasă, fie că cerinţele din şcoală sunt prea mari, fie dascălii prea competitivi între ei înşişi, ca şi colegi, cauzele sutn diverse.
Doar că, fiecare obiect de studiu are importanţa sa, fiecare dascăl încercând să-i dea plus valoare din unghiul personal. Este firesc să considerăm că ceea ce ne pasionează ori stăpânim mai bine reprezintă cel mai frumos domeniu de studiu. Există însă o mare problemă. Dacă un copil, astăzi, ştie a mânui tableta sau calculatorul, încă din cele mai vechi timpuri a refuzat o suprasarcină datorată temelor pentru acasă. Suprasolicitarea aceasta nu se limitează doar la o valoare cantitativă, ci ştirbeşte copilăria şi sănătatea micuţului, indiferent dacă el poate sau nu poate. Încercând să complicăm programele, enunţurile şi să suplimentâm temele, nu facem decât să dăm cât mai multe teme, de fapt, pentru părinţi.
Când anume se poate vedea dacă el are aptitudini către ştiinţe umaniste sau realiste? se poate observa asta uşor şi fără să-i dăm 100 de probleme în plus şi nici nu trebuie să îi obligăm pe cei fără aptitudini să ţină pasul cu performerii. Ei vor şti singuri să se desprindă.
Am desprins câteva exemple dintr-o culegere de matematică de clasa a I-a, folosită la o şcoală rurală, mai mult obligatoriu, decât auxiliar. Am încercat o opinie cumva AICI
Sursa foto: Arhiva personală, facsimil din culegerea amintită
Dezvăluiri învăluite 