Alte absurdități Made in România…

Vă scriam deunăzi că am iubit țara asta și oamenii din ea, cu speranță și optimism că poate se va schimba ceva și ajungem și noi să fim evoluați, să fim bucuroși că avem acces la informație, la educație, la absolut tot ce ne doream cândva și nu aveam… etc. Am ajuns să ma înfurii pe neputința unora, pe ignoranța altora, pe lipsa de cultură a multora, pe nedreptăți și regret în fiecare zi că nu am părăsit țara atunci când am simțit că pierd vremea fără rost.
Am scris despre faptul că foarte rar se mai vorbește despre cărți și totuși am avut norocul să primesc 2 feed back uri și de asemenea sunt încântată că am regăsit câțiva oameni care mai au un dram de sensibilitate să scrie, să se exprime și să nu aibă teama să răspundă la o întrebare.
Dacă acum 20 de ani visam la un televizor și ulterior la un program mai mare de două ore și muream de ciudă că se termină episodul de desene animate de maxim 10 minute, acum avem cel puțin 100 de canale tv cu program non stop și aproape că nu ai la ce te uita.
Programele românești se bazează pe can can uri și caută subiecte cu rată mare de audiență, ieftine și cu impact. De ce au aceste can-can uri impact la public și poeziile nu mai sunt citite? Trebuie oare cineva să vă dea o acadea (n.a. ptr. cei ce nu au citit) să citiți de exemplu romanul Maitreyi care v-ar putea răspunde la numeroasele întrebări despre voi și viață fără să mai așteptați răspunsurile pe facebook de la colegi?
Ce poate fi mai absurd oare acum, în România?… să citești în presă cum se fac emisiunile cu Ioana Tufaru despre cum își schimbă sânii și cum i se vede cleiul în urechi? (vezi realitatea.net) … este educativ că ne facem o țară întreagă de râs că nu s-a mai auzit de apă și săpun, dar știm să condamnăm un pedagog, la Constanța pentru o poză în costum de baie, veche de 20 de ani, pe motiv că a făcut școala de râs… că pe litoral dacă o vedea toată țara, nu era același lucru… Absurd... citez satiristii Times New Roman: ”să închidem țara și să plecăm”!.
Tot ce oamenii de bună credință, strânși în grupuri mici, se străduiesc să construiască, să promoveze VALORI și CULTURĂ, să dărâme mituri ”antiNOI”, reușesc trusturile să „îmbine”, promovând MURDARUL.

Țara arde și noi mâncăm CAN-CAN pe pâine…

(foto: fineartamerica.com)


De ceva vreme încoace am renunțat să mă uit la televizor. Dacă mi-amintesc bine momentul când am hotărât să nu-l mai deschid atât de des, a fost atunci când o doamnă bine și blondă a devenit ministrul turismului. M-am supărat puțin atunci, dar cu stupoare am constatat, fără să fiu părtinitoare, că totuși a făcut mai multe decât alții care s-au perindat pe acolo. Am mai văzut că multe sânziene și senzuale se tot Continuă lectura