Am întâlnit un elev care citește și nu se agită pe scaun

Elevii din ziua de azi nu precupețesc niciun efort, ca să mă exprim cu nuanțe ”istorice” să se agite și să se hârjonească în orice secundă. Cel mai greu e cu cei de clasa a IX-a și din ce în ce mai ușor cu cei de la clasele mai mari cărora le mai vine în cap înțelepciunea ori maturitatea, deși, chiar și aceasta, este cam relativă la noua generașie ancorată în jocuri pe calculator sau relații feisbuciene.

Cu generozitate de la Alex. Ștefănescu

Domnia sa, Alex. Ștefănescu mi-a trimis cu generozitate încă trei cărți pe care le voi citi cu drag, grație și faptului că am fost tare încântată să scriu despre cum încep să-l cunosc mai bine și să spulber prejudecățile legate de simpla aparență, deseori falsă, doar citindu-i două cărți. Suplimentar, să-mi fie și mie rușine că am făcut ceea ce pe alții sfătuiesc să nu facă!

Iar celor care blamează la modul general, le spun doar că trebuie să învățăm cu toții să cunoaștem OMUL și să nu mai punem în cârca unei singure persoane ceea ce în trecut a deranjat pe unii, ori pe alții.

Poate că au și intelectualii ăștia bubele lor, poate că

Umorul lui Alex. Ștefănescu

De trei săptămâni mă chinuie gândul dacă să scriu, ori să nu scriu despre ceva legat de Alex. Ștefănescu. Având în vedere că domnia sa este pe piedastalul literaturii, publicisticii, istoriei literare și a câte și mai câte, e puțin probabil ca un oarecare om ca mine să nu riște să cadă în penibil. Rămâne să mă rog ca scriitorul să nu dea de postarea mea.

Atât de critic și de exigent este Alex. Ștefănescu, încât și prietenii domniei sale, scriitori consacrați (sau în devenire) s-au simțit ”atinși” la modul cel mai ascuțit, însă nu toată lumea are la îndemână umorul să se pună, la propriu, în ghips și să se bandajeze la cap, așa cum a făcut-o un alt personaj vizat.

Omul frumos și Vrancea pe diagonală

Oamenii frumoși, chiar dacă vrânceni, s-au cam săturat de mizerie și au fugit pe alte meleaguri, au mai rămas câțiva care fie se luptă, fie stau ascunși și rămâne să-i descoperim. În Vrancea, alergi mult până să-i găsești. Poate așa este și în alte județe. Mai sunt, dar ascunși prin unghere, iar când cineva găsește, sărim cu toții cu like uri și wow-uri, așa cum face și un cotidian local când scoate câte o Ediție a Veștilor Bune!

Ce înseamnă pentru tine un om frumos? sau un român frumos? nu ne referim aici la nicio scriere a la` Puric, ci pur și simplu la acea trăire pe care o ai uitându-te sau observând o persoană.

”Toamna patriarhului”, Gabriel Garcia Marquez

Primul roman din istoria lecturărilor mele pe care l-am citit greu și nu prea am înțeles mare lucru din el. A fost pentru prima dată când eu am nimerit o carte de genul acesta, cu o ”structură în spirală” cum spune autorul, fără un început anume și cu un sfârșit un pic previzibil, dar nu cu un happy end.

Nu vă pot descrie cumva povestea, pentru că nu este una, ci mai multe fire narative se amestecă în fraze fără de sfârșit. Multe cuvinte, aparent fără noimă, se amestecă simultan și, deseori, riști să îți pierzi concentrarea și o iei de la capăt. O frază are minim 4 pagini și se întinde chiar cât un capitol. Inedit!