Crăciunul la Tecuci, cu turte şi nuci…

Deseori trec prin Tecuci atunci când merg la părinţii mei. Oraşul a evoluat şi el cum a putut, la fel ca orice târg`şor din România, cu banii ce au fost alocaţi de la buget. Habar nu am şi nici nu m-a interesat niciodată cine l-a condus!

De câte ori trec prin el, nu pot spune că

Teatrul copilăriei, adolescenţei şi vieţii noastre la centenar

Aptitudinile şcolarilor nu se reflectă neapărat în timpul studiului obligatoriu după programa şcolară, ci deseori în urma activităţilor extraşcolare. Descoperi copii talentaţi, care mai târziu nu vor îmbraţişa meserii, ci pasiuni. Pasiuni legate de ARTĂ: muzică, dans, pictură, teatru etc.

Am crescut în şcoală sub egida “Cântarea României”, spectacol propagandist, care ne obliga, începând de la stadiul de simplă serbare la nivel de şcoală sau Cămin Cultural, să dovedim că suntem buni să ajungem în finala defilării în faţa “mai marelui”. Recunosc că idea de artă mă încânta mai mult decât decât vreo oră de matematică, dar nu ştiu cum se făcea că la preselecţii eram nevoită să spun o poezie sau să cânt ceva. La partea cu cântatul mă mai descurcam, dar când venea rândul poeziei, mi se părea că mă pedepseşte doamna profesoară. Şi, ca să scap de selecţie spuneam poezia fără niciun pic de implicare, să nu mă aleagă cumva. Îmi ieşea de minune!

La mulți ani copilule…

Copilării fericite sau copilării chinuite. Copilării împărțite între tot și nimic, între bucurii și necazuri, între putințe și neputințe. Unii copii sunt răsfățați, alții obțin ce își doresc și ceilalți nu au nici măcar dorințe. Copilăria este etapa inocenței și cel ce trece de ea, rămâne toată viața ancorat între realitate și nostalgie, între maturitate și ceea ce trăit sau nu a trăit atunci. Cu bune, cu rele, copilul din noi nu încetează să trăiască, copilul din noi se regăsește mereu în

Beethoven “m-a ucis”, Chopin m-a inviat!

Copilăria fiecăruia este marcată de anumite dorințe! Unele se împlinesc, altele nu! Cele neîmplinite însă, ne urmăresc toată viața și chiar dacă deseori ai impresia că le-ai închis în cutiuța de rezervă, acea cutie se deschide iar și iar.  Te arunci în vâltoarea vremurilor și te agăți de posibilitatea de a trăi, de a merge mai departe cu resursele pe care le ai. Nu mereu se întâmplă să fructifici adevăratele pasiuni, dar ți le poți descoperi pe parcurs.