Un coșmar

Nu mă pot abține să nu vă povestesc un coșmar. Pentru unii ar fi un simplu vis urât de dupa amiază, dar mie mi se pare un adevărat coșmar, mai ales că nu am avut o copilărie trăita în democrație, și nici o tinerețe înconjurată de oameni în care poți avea încredere.

Toate momentele trăite, citite sau auzite de la alții cu comuniști au marcat, se pare atât conștientul, cât și subconștientul meu iar, mai rău, tranziția democratică și faptul că mereu se scot la iveală tot felul de ”povești” ale oamenilor pe care îi considerai de bună credință, iar de fapt s-au dovedit niște Continuă lectura