Umorul lui Alex. Ștefănescu

De trei săptămâni mă chinuie gândul dacă să scriu, ori să nu scriu despre ceva legat de Alex. Ștefănescu. Având în vedere că domnia sa este pe piedastalul literaturii, publicisticii, istoriei literare și a câte și mai câte, e puțin probabil ca un oarecare om ca mine să nu riște să cadă în penibil. Rămâne să mă rog ca scriitorul să nu dea de postarea mea.

Atât de critic și de exigent este Alex. Ștefănescu, încât și prietenii domniei sale, scriitori consacrați (sau în devenire) s-au simțit ”atinși” la modul cel mai ascuțit, însă nu toată lumea are la îndemână umorul să se pună, la propriu, în ghips și să se bandajeze la cap, așa cum a făcut-o un alt personaj vizat. Continuă lectura

Reclame