Toamnă, meșteri populari și ”Două vorbe” la Vincon

Vă spun sincer că, de dimineață uitându-mă la meteo pe telefon, am văzut doar 8 grade! Ahhhhhhh… nici nu-mi venea să ies din plapumă, darămite să ies din casă. Când mă gândesc că, în fiecare an, frigul mă copleșește și mai mult, și mai mult, mai că îmi vine să mă mut definitiv la tropice.

Cum văd temperaturi sub 10 grade, pun izmenele, fesul sau bandana, pufoaica, cizmele sau ghetele de iarnă. Da, știu, arăt ca fiind căzută de pe munte, fără pic de eleganță. Nici prin cap nu-i dă unuia care mă vede așa prima dată că pot fi și elegantă, ori cu personalitate bună de băgat în seamă și nicidecum adunată de prin jnepeni..

Iaca așa am

Peștele și vinul alb în duminica Floriilor…

Am promis că revin cu experiența mea, marca VINCON, pentru că tocmai am pus o tavă plină de pește la cuptor și mă pregătesc de Florii!  Se spune că, așa cum e Duminica Floriilor, va fi și ziua de Paște. În memoria mea, Duminica Floriilor  este aproape mereu însorită și peste tot miroase a pește. Fumul de la grătarele de pește din cartier nu te îmbie decât la o masă prelungită, stropită cu un vin bun.

Un vin bun unește destine

        M-am născut într-o zonă de câmpie unde erau câteva plantații de viță-de-vie hibridă, rezistentă la secetă și dăunători. Am gustat în copilăria mea câte puțin vin roșu iarna, iar toamna în timpul culesului eram nelipsită și așteptam cu nerăbdare să beau mustul roșu de culoarea sângelui.

Mai târziu m-am mutat pe meleagurile vrâncene și am constatat că vița de vie altoită nu se rezumă la un soi sau două, erau multe și fiecare avea rolul său. Apoi soarta m-a făcut să studiez mai mult zona și să abordez aceste caracteristici, la rece, din punct de vedere geografic.

Când am întâlnit prima persoană oenolog, academician și

Pluta și stejarul…

De ceva vreme observ că îmi place să folosesc cuvântul ”plută”. Nu neapărat de la vechea vorbă populară ce definește un om simplu, naiv sau credul ”venit cu pluta… pe oricare apă”, ci mai degrabă gândindu-mă la ceva impermeabil, care nu mai poate absorbi nimic, încăpățânat peste măsură și asupra căruia mai trebuie din când în când acționat vreun tirbușon.

Și pentru că tot veni vorba despre