Mario Vargas LLosa, Paradisul de după colţ

Având titlul original „El paraiso en la otra esquina” (2003), romanul laureatului Premiului Nobel pentru literatură (2010), născut în Peru în anul 1936, Mario Vargas LLosa, este tradus în România sub titlul „Paradisul de după colţ” şi publicat în trei ediţii: 2004, 2010, 2014, la Editura Humanitas. Ediţia din 2014 este tradusă de Marian Sipoş.

Romanul este conceput pe 22 de capitole, în care se descriu, alternativ, două vieţi total opuse, aparent fără nicio legătură, vieţi ce se trăiesc la distanţă de peste juma de secol.

Flora Tristan, o femeie puternică, a cărei viaţă stă sub semnul sacrificiului şi apoi, dedicării ei în lupta pentru respectarea drepturilor femeii si a muncitorilor, în ciuda tuturor prejudecăţilor ce zguduia lumea jumătăţii de secol XIX, în care femeia era socotită aproape o sclavă, iar muncitorul batjocorit prin salariul de mizerie.

Celălalt personaj, Koke alias Paul Gauguin, pictorul ce în realitate şi-a descoperit talentul destul de târziu, dar care ulterior, a renunţat la tot ce înseamnă conformism, refugiindu-se în lumea „ideală”, exotică, aproape desfrânată, fără reguli (din unghiul personal) şi unde permanent a cautat inspiraţia.

Romanul te poartă pe mai multe planuri: din prezent spre trecut, iar din trecut în prezentul descrierii, relatează experienţele celor doi, unele chiar mizere sau vulgare, te poartă confuz între acele lumi paralele, iar cu o imensă abilitate, scriitorul descrie vieţile şi creaţiile celor doi, fără să distingi clar, ca cititor, ce e realitate şi ce e ficţiune, fiind un amestec de memorii, biografii şi talent literar, inserate de autor.

La sfârşitul celor 392 de pagini, afli cum s-a sfârşit viaţa fiecăruia dintre personaje, iar dacă viaţa Flore Tristan a fost una batăioasă şi asumată, viaţa pictorului a fost parcă voit distrusă în mod voit, doar pentru a afla misterul acelui joc din copilăria celor doi: „Unde este paradisul?”, „după colţ”…

Iluzii, utopie, creaţie, visare, decădere… şi mutle altele în Mario Vargas LLosa, „Paradisul de după colţ”, Editura Humanitas, 2014, 392 pagini.

P.S. nu uitaţi să vizitaţi şi website-ul meu: http://www.alexandratataru.ro