Viziunea lui Tagore despre şcoală şi reformă, descrisă de Eliade

Rabindranath Tagore, „minunea” literară, laureată Nobel, a Indiei, s-a născut într-un ţinut unde familia sa, neam de prinţi, deţinea un latifundiu, Shantiniketan – în traducere „sălaş al liniştii„, acesta fiind marele lui noroc, de a avea unde-şi pune în practică toate visurile copilăriei. Eliade călătoreşte şi studiază în India între anii 1929-1931, timp în care ajunge şi în locurile natale ale poetului indian şi are ocazia să vorbească cu el, să scrie despre el şi să obţină şi „interviurile” sale, aşa cum reiese din volumul lui Eliade – India, scris în 1936 , după întoarcerea sa.

Ţinutul natal al lui Tagore, „cel fără de pereche parc”, în partea de apus a Bengalului, nu departe de staţia de tren Bolpur, acolo unde liniştea este însoţită de „plantaţii imense de orez, cu palmieri pe marginea şoselei, cu arbori de mango străjuind colibe”. Shantiniketan, cu Universitatea Vishvabharati – în traducere „din întreaga Indie”.

„Fantasticul” lui Eliade. Recomandare lectură

Mă duc des pe la biblioteca şcolii. Să salut draga mea bibliotecară, cea care ascultă pe toată lumea, indiferent de „culoare”, dar din când în când, îmi place să mai arunc o privire pe rafturi. De altfel, biblioteca este cea mai frumoasă sală din şcoală, urmând, evident, birourile, apoi sala mea de clasă şi a colegei mele, Dana. În rest? ca după cutremur 🙂

Acum două săptămâni, constat dintr-o privire că

„Domnule redactor”

Scriem, scriem, ne exprimăm cum putem, fiecare cum poate, mai bine sau mai puţin bine. Unii primesc aprecieri, alţii mai mult de atât, sacii de mulţumiri se strâng în „cămară”, iar lumea oferă şi primeşte după noroc şi oportunităţi. Piaţa de „impresii” e plină cu de toate, iar selecţia poate fi şi grea şi uşoară în acelaşi timp! E simplu! drepturile de autor se rezumă doar la asumarea unor cuvinte, dar în cele mai multe cazuri rămân simple opinii asumate, pentru care poţi fi pedepsit, dar aproape niciodată recompensat! Există ofertă mare de „scriitori”, prea puţini cei care îşi permit să îţi dea o „ciocolată”.