Cum să te p… pe Zilele Municipiului

Din seria „cum e sa urinezi, ca sa nu zic pishi, pe proprietatea altuia”: Fie ca vorbim despre rulota unui om care a venit sa ofere servicii focsanenilor de ziua lor, si care ar trebui sa fie in siguranta, mai ales ca la doi pasi erau vreo trei masini de politie stationate, fie ca vorbim despre spatiul public, unii au jetul prea puternic sa mai ajunga cu el la toaleta. Deseori te intrebi ce trebuie sa schimbi mai intai? Eu tot zic ca neuronii! ‪#‎zilelemunicipiuluiFocsani‬
Fotos: Alexandra Tataru, 10 iulie 2016, ora 18.00.

Othello&Desdemone – varianta hip hop

Cu siguranta, toti cei care am fost in sala la premiera piesei WLM SKSPR – opere complete, din cadrul manifestarilor Galele TEatrale Focsanene, editia XX, ne-am amuzat copios.

Daca nu ati fost, cu siguranta ati pierdut ceva muncit si interpretat fenomenal, dar daca veti vedea anuntul ca se joaca iar, sa nu cumva sa ratati spectacolul. Pana atunci, va prezint un fragment din cel mai amuzant moment, Othello & Desdemone- varianta hip hop. Nicioadata nu mi-as fi imaginat dragii mei prieteni in ipostaza asta, dar, din punctul meu de vedere, le-a reusit de minune.

Daca vrei sa vezi si alte selectiuni, trebuie sa vezi si acest montaj:

Dar daca vrei sa vezi piesa in intregime, trebuie sa mergi la teatru. CAnd se va relua spectacolul? inca nu stiu, dar te voi tine la curent!

Va salut si va urez o primavara frumoasa!

„Încurcă lume”

Vă reamintesc ca, în aceste zile se desfășoară cel mai de seamă eveniment cultural al Focșaniului: „Galele teatrale 2016”. Mâine, va astept la piesa „Incurcă lume”, o comedie bulevardieră, în care, pe la începutul secolului XX, domnnul Bungrăzescu încearcă să iasă din complicațiile unei aventuri aproape nevinovate 🙂 domnului detectiv „NImic nu-i scapă!”, iar Didina rămâne confuză până la final. Eu, Olga, încerc să joc un fel de teatru într-o piesă de teatru și, încă de la premieră, tot încerc să fac să-mi iasă!

Vă aștept, mâine seară, la ora 18.00!

Umorul lui Alex. Ștefănescu

De trei săptămâni mă chinuie gândul dacă să scriu, ori să nu scriu despre ceva legat de Alex. Ștefănescu. Având în vedere că domnia sa este pe piedastalul literaturii, publicisticii, istoriei literare și a câte și mai câte, e puțin probabil ca un oarecare om ca mine să nu riște să cadă în penibil. Rămâne să mă rog ca scriitorul să nu dea de postarea mea.

Atât de critic și de exigent este Alex. Ștefănescu, încât și prietenii domniei sale, scriitori consacrați (sau în devenire) s-au simțit ”atinși” la modul cel mai ascuțit, însă nu toată lumea are la îndemână umorul să se pună, la propriu, în ghips și să se bandajeze la cap, așa cum a făcut-o un alt personaj vizat.

Trei zile minunate cu oameni minunați

În timp ce unii au ales haosul din Piaţa Unirii să se încarce cu festivismul conform, cu mâna la inimă, cocarda în piept şi, eventual, steguleţul tricolor în altă mână, pe un ger cumplit, în haosul organizatoric şi în lipsa preşedintelui sau a primului ministru care au ales Iaşiul, dar în prezenţa unor înlocuitori de ”zahăr”, am ales să-mi beau cafeaua aniversară alături de prieteni şi de doi dirijori, într-un cadru intim şi liniştit.

Am avut parte, de Ziua Unirii Principatelor Române, de trei zile minunate. Despre una v-am povestit, dar despre celelalte două vă povestesc acum.

Pe 23 ianuarie, la Ateneul Popular ”Mr. Gh. Pastia” din Focşani, o instituţie culturală de patrimoniu, alături de teatrul cu acelaşi nume, printre puţinele clădiri istorice rămase în ”picioare”, donate de Maior Gh. Pastia, s-a organizat un concert festiv.

Un concert al Orchestrei de Cameră ”Unirea”, înfiinţată iniţial în anii 50` si desfiinţată din motive de regionalizare socialistă. Orchestra a fost reînfiinţată în urmă cu 7 ani, ca un proiect la iniţiativa unui dirijor german, îndrăgostit de muzică, dar şi de România deopotrivă, Vincent Gruger.

Vincent Gruger este un german, naturalizat în România, vorbitor de o limbă română perfectă, care printr-o conjunctură din timpul copilăriei sale s-a îndrăgostit de România, prin anii `70, datorită părinţilor săi ce l-au dus într-o călătorie est-europeană. Ulterior, a mai ajuns în România de două ori, adult fiind şi după democratizare, când s-a întâmplat să se îndrăgostească şi să se căsătorească în ţara noastră. Soarta l-a adus pe meleaguri româneşti definitiv şi aşa a reunit Orchestra de la Focşani şi ne-a dat nouă, focşănenilor, motive de culturalizare. Altceva decât festivism fals. Pe note sincere şi partituri muncite cu o orchestra alcătuită din oameni de la toate filamornicile. Timpul de reunire? Nici măcar o zi, dar profesionalismul lor ne dau nouă, focşănenilior, momente unice într-o oarecare seară!

De sărbătoarea Unirii Principatele, Vincent, impreună cu noi, focşănenii apreciativi ai muzicii muncite şi de calitate, ne-am întâlnit la concert, dar şi la o limonadă, a doua zi, cu unul dintre nativii Focşaniului, plecat de 64 de ani la Tel Aviv, Aryeh Levanov alias Leon Weissman.

Continuarea, dar si foto video pe blogul meu de pe Adevarul
Citeste mai mult: adev.ro/o1qfzq